În această toamnă se împlinesc 41 de ani (1981), când în plin regim comunist am refuzat să retractez un articol publicat în ziarul Scânteia. Președintele FRF de atunci, Andrei Rădulescu, a venit la mine acasă cu un scop bine definit: „să retractați acel articol și veți avea o funcție de conducere la județeana de fotbal”.

Despre ce articol era vorba? Înainte de venirea lui Dobrin la CS Târgoviște, biletul la meci era 15 lei. Se putea face și abonament, era mai ieftin. Această sumă însemna atunci 7 pâini sau 5 halbe cu bere. Imediat, diriguitorii CS-ului, după ce l-au văzut pe Gâscan aici, au făcut biletul 25 lei. Era cel mai mare preț din țară. Prin comparație, la Dinamo, Steaua sau Rapid biletul era 20 lei.

Putea să vină și Pele sub Turn, această sumă era exagerată pentru omul de rând, a muncitorului de la COS, SARO, UPET sau ROMLUX. Cu toată dragostea mea pentru cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, cum l-au etichetat destui pe Dobrin, am încercat să repar această îndrăzneală a conducerii CS-ului. N-a mers, și atunci mi-am făcut datoria tot prin presă, așa cum era firesc. Acesta era motivul venirii lui Andrei Rădulescu chiar la mine acasă.

Desigur, nu am vrut să retractez nimic. Iar fraze precum: „Păi, Dobrin trebuie să-și încaseze salariul”, nu m-au încălzit nici cât o rază de soare prin februarie. Știam că fotbaliștii își încasau salariile tot de la întreprinderile unde lucram noi (fără să muncească, erau scoși din producție) și, în plus, încasau de la Județeană prime de jocuri. Și atunci, de ce să-mi ia încă 5 pâini pe săptămână? Desigur, situația a revenit la normal (să zicem, pentru că fotbaliștii aveau asigurate zilnic pachetele cu carne de la casa de comenzi, iar noi mâncam adidașii puilor de la Crevedia sau ai porcilor de la abatorul Târgoviște).

Așadar, nu am retractat nimeni (ei voiau să scriu un alt articol, prin care să afirm că a fost o mică exagerare a mea) și am adus lucrurile la normal. După 41 de ani, în secolul XXI, în democrație, marți, 9 august 2022, cineva mă oprește pe stradă: „Dom-le, e prea mult, lasă oamenii ăia de la Chindia în pace, retractează articolele alea...”. Apoi, a dispărut cu un pas iute, dar dezechilibrat.

Este oare omul acela suporter al Chindiei? Iubește el fotbalul din județul nostru? A fost el cu Chindia la Giurgiu, Ploiești, Buzău și pe toate stadioanele din Liga a 2-a sau chiar a 3-a? Are el treabă cu fotbalul adevărat? A învățat o jumătate de frază de la cineva, și aia anemică, sau poate doar a tras cu urechea, nefiind trimisul nimănui. Altfel, câinele latră... restul îl știți. Cei care cred că amenințând oameni care spun adevărul fac un bine Chindiei, lovesc chiar în echipa simbol a municipiului Târgoviște și a județului Dâmbovița.