S-a scris foarte puțin, și sumar, despre numirea lui Irinel Voicu în poziția de antrenor secund al Chindiei Târgoviște, unde face echipă cu Adrian Mihalcea. Asta, poate, și pentru că Iri este un tip discret, modest și de bun simț, căruia nu i-a plăcut niciodată să iasă în față. Omul a muncit în orice condiții, pe mult sau pe puțin, nu s-a plâns niciodată și a evitat orice fel de conflict.

Acum, sper să-i și iasă alături de Mihalcea, un alt antrenor tânăr, dornic de afirmare, dar fără experiență la Liga 1. După Nicu Croitoru, care a ales să lucreze cu Sică Bârdeș, la Chindia nici măcar antrenorii secunzi nu au mai fost locali. Viorel Moldovan l-a preferat  pe Francisc Dican, în timp ce Emil Săndoi a făcut echipă cu Vali Năstase. Colaboratori serioși, dealtfel, dar și respectuoși.

Plecat de jos în noua meserie, a încercat și la futsal, Irinel Voicu a condus pentru o perioadă Centrul de copii și juniori al clubului, unde a și antrenat la nivel republican. Omul știe fotbal, are potențial și, foarte important, o imagine bună. Chiar dacă nu sunt prea multe soluții locale, pentru a face față standardelor de primă ligă, consider că ele există și ar trebui luate în calcul mai serios.

Nu-s genul exagerat, care să vadă numai localnici la Chindia. Clubul trebuie deschis, clar, însă cei care vin aici, pe funcții importante,  e de preferat să atingă un nivel ridicat de competență. E la fel ca la fotbaliști, degeaba aduci din afară, dacă sunt doar la număr și nu ajută cu nimic. Salut decizia de a-i oferi această oportunitate lui Irinel Voicu! O merită!