Cu adevărat mare este bucuria pe care o trăim în fiecare an, la 40 zile de la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, în Joia din săptămâna a VI-a după Paşti. Biserica Ortodoxă prăznuiește atunci Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos, cu trupul, la ceruri. Înălţarea cu trupul la cer a Mântuitorului nostru reprezintă în primul rând ridicarea firii umane la slava divină, la o demnitate şi o cinste nemaiîntâlnite până atunci.

„Şi cu milostivire înălţând firea noastră cea căzută ai pus-o să şadă împreună cu Tatăl”, se spune în Penticostar, iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, prin Înălţarea lui Hristos, firea noastră umană „a trecut mai presus de îngeri, s-a înălţat peste arhangheli, peste heruvimi şi serafimi, şi nu s-a oprit până ce a şezut pe tronul lui Dumnezeu”.După învierea Sa din morţi, Mântuitorul Iisus Hristos nu mai aparţinea trupeşte vieţii pământeşti. Trupul său, transfigurat, spiritualizat, îndumnezeit, era menit pentru o altă lume, pentru un alt plan de existenţă. Acum, Iisus trece cu trupul prin uşile încuiate, apare, dispare, se volatilizează.

Cu toate acestea, Iisus a mai rămas cu ucenicii săi vreme de 40 de zile, timp în care i-a convins de realitatea Învierii Sale şi le-a dat ultimele sfaturi şi îndemnuri. Totodată, le atrage atenţia să nu plece la propovăduirea Evangheliei înainte de a primi “putere de sus”. Iar în a 40-a zi de la Înviere, Mântuitorul a ieşit cu apostolii, pe Muntele Măslinilor, şi „ridicându-Şi mâinile i-a binecuvântat şi, în timp ce-i binecuvânta, S-a depărtat de ei şi S-a înălţat la ceruri. Iar ei, închinându-I-se, s-au întors la Ierusalim cu bucurie” (Lc. 24, 50-52), unde, după ce şi-a luat rămas bun şi i-a binecuvântat, sub privirile lor s-a înălţat la ceruri într-un nor de lumină.

Apostolii ştiau prea bine că Hristos va rămâne să lucreze cu ei, în chip nevăzut, după cum le-a promis: ”Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor.” (Mt. 28, 20). Prin Duhul Sfânt, Mântuitorul este în comuniune cu noi, în orice vreme şi pretutindeni.  Părintele Dumitru Stăniloae spune că Înălţarea a însemnat şi înălţarea firii omeneşti la cer, căci Hristos este Unul din Treime şi ca Om: "Ce-a însemnat propriu-zis înălţarea lui Hristos la cer nu putem şti. Ea nu a fost numai o intrare a trupului în lumina dumnezeiască nevăzută de ochii trupului, ca celelalte ascunderi după unele arătări, ci a fost o ridicare reală ca om peste planul din care se putea arăta oricând voia. El s-a înălţat cu umanitatea Sa la suprema îndumnezeire, deasupra spiritualităţii tuturor treptelor îngereşti, ca să fie şi ca Om la dreapta Tatălui".

Odată cu Înălţarea Domnului la ceruri, noi sărbătorim şi Ziua Eroilor. În această zi, ne aducem aminte de toţi cei care s-au jertfit pentru dreapta credinţă, pentru ţară şi pentru neamul românesc. Căci eroii neamului au murit încredinţaţi că cine luptă pentru dreptate şi libertate luptă pentru Dumnezeu, cine luptă şi îşi apără familia, credinţa, legea, limba, luptă pentru adevăr şi dreptate. De aceea, Biserica Ortodoxă se roagă în această zi pentru odihna eroilor cunoscuţi şi necunoscuţi ai neamului românesc, le binecuvântează amintirea, le cântă veşnica pomenire şi înalţă rugăciuni către Dumnezeu ca sufletul lor nemuritor să aibă parte de fericire veşnică, fericire pentru aceşti eroi care datorită a căror jertfă, datorită a tot ce au făcut, noi ne bucurăm într-o ţară liberă, demnă, unită. Suntem bucuroşi că la praznicul Înălţării Domnului eroii şi martirii neamului se bucură cu noi de acolo, din Împărăţia Cerului.Nădăjduim ca lumina praznicului Înălţării Domnului să ne călăuzească paşii în această viață, ca mărturisitori ai lui Hristos. Să ne îndreptăm ochii sufletului nostru către bucuria Împărăţiei lui Dumnezeu, întrucât Înălţarea Domnului ne cheamă la speranţă şi iubire, la demnitate şi sfinţenie, ne îndeamnă pe fiecare dintre noi la la dobândirea gândului lui Hristos, dăruitor de pace şi bucurie duhovnicească. 

Hristos S-a Înălţat!

Preot Mutu Gabriel