Această sărbătoare - în cărţile bisericeşti - se mai numeşte Epifanie sau Teofanie, adică arătare. S-a arătat Sfânta Treime; Tatăl care a grăit: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit…” (Matei, III, 17), Fiul - Iisus Hristos, cel ce se boteza în apele Iordanului şi Duhul Sfânt, arătat în chipul porumbelului ce stătea deasupra lui Iisus. Pentru prima oară de la Naşterea lui Iisus, se arată în chip deplin Treimea cea de o Fiinţă şi nedespărţită. Se mai numeste această sărbătoare „arătare” şi pentru că Sfântul Ioan Botezătorul a arătat lumii pe Iisus când Acesta a venit la el să se boteze, zicând: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatele lumii” (Ioan, I, 29). Arătarea Sfintei Treimi şi arătarea în lume a lui Iisus Hristos reprezintă începutul lucrării de mântuire a omului din robia păcatului strămoşesc, aşa cum primirea Tainei Sfântului Botez este începerea mântuirii fiecărui creştin. Botezul nostru, al fiecăruia, este „o poartă a cerului, pentru că Dumnezeu deschide şi aşază cerul în noi şi se aşază El Însuşi în fiinţa noastră prin Taina Sfântului Botez” (Grigore Palama). Ar trebui să ne aducem aminte de propriul nostru botez, de frumuseţea pe care am primit-o, de faptul că am devenit sălaşe ale Prea Sfintei Treimi, că cerurile s-au deschis odată cu botezul nostru, când am fost cufundaţi în cristelniţă. Când ne uităm în apă, ni se reflectă chipul. La fel ar trebui să ne uităm în apa Botezului şi să vedem frumuseţea ascunsă în această Taină, pe care a primit-o fiecare dintre noi. Botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu este acelaşi cu botezul celor care veneau la Ioan sau cu botezul pe care îl primesc astăzi credincioşii. Botezul lui Ioan era o pregătire în vederea primirii credinţei şi a Botezului pe care avea să-l aducă omenirii Iisus Hristos prin trimiterea Duhului Sfânt la Cincizecime: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei, III, 11). Nu trebuie să confundăm Botezul creştin cu botezul lui Ioan, pe care l-a primit Iisus, nici să credem cumva că Iisus s-a botezat fiindcă ar fi avut nevoie de curăţire de păcate. Iisus a fost om asemenea nouă întru toate, în afară de păcat (Evrei, IV, 15). Fiecare dintre noi trebuie să redevină ceea ce a primit în dar de la Dumnezeu prin Taina Botezului şi a Mirungerii. Dacă am pierdut această sfinţenie, de lumină şi har, prin păcatele pe care le-am săvârşit, o putem restaura în noi înşine prin Taina Pocăinţei sau a Spovedaniei, aşa cum ne învăţau odinioară Sfinţii Părinţi, ca fiind un „botez al lacrimilor”. Atunci când ne mărturisim păcatele în faţa părintelui duhovnic, nu facem altceva decât să reînnoim haina botezului. Cu prilejul sărbătorii Botezului Domnului se săvârşeşte sfinţirea cea mare a apei sau Aghiasma Mare, deoarece această apă sfinţită are trei mari puteri: putere curăţitoare şi sfinţitoare a sufletelor şi a trupurilor, putere de vindecare de boli sufleteşti, dar şi putere izgonitoare de duhuri necurate. Creştinii consumă această apă sfinţită timp de opt zile, începând cu ziua de azi, deoarece aceasta devine sfinţitoare pentru viaţa cea veşnică, numărul opt fiind simbolul veşniciei. Să-L rugăm pe Hristos Domnul să ne dea harul Lui prin această apă sfinţită, Să strălucească în inimile noastre, Să deschidă ochii gândului spre înţelegerea evanghelicelor Sale propovăduiri, ca noi să trăim bucuria de a fi chemaţi ca fii ai lui Dumnezeu după har.

Pr. Robert Stăncescu, Parohia Gheboia