Într-o Europă marcată de schimbări semnificative și redefiniri ale priorităților sale strategice, conceptul de autonomie strategică europeană devine tot mai accentuat în peisajul politic și economic al continentului. Republica Moldova, aflată la granița de est a Uniunii Europene, a pornit timid, dar cu determinare, pe calea integrării europene, fiind afectată de dinamica schimbărilor regionale și globale.

În acest context, se ridică întrebarea esențială: ce impact ar putea avea autonomia strategică europeană asupra Republicii Moldova, într-o perioadă în care continentul își redefinește prioritățile și structurile? Va constitui aceasta o oportunitate sau un posibil blocaj pentru Republica Moldova? Care sunt domeniile prin care această țară mică, aflată la intersecția influenței unor mari actori geopolitici, să atragă investiții străine și să poată contribui la dezvoltarea pieței comune europene?

Istoria autonomiei strategice europene este marcată de provocări și adaptări la schimbările geopolitice și economice majore. Conceptul în sine urmărește consolidarea capacității Uniunii Europene de a acționa independent în domenii cheie precum securitatea, economia și politica externă. Însă, această autonomie nu se referă la izolarea Uniunii Europene, ci mai degrabă la consolidarea relațiilor cu partenerii strategici, precum Statele Unite sau China, și promovarea unui sistem de comerț internațional echitabil.

De-a lungul istoriei recente, evenimente precum Brexit-ul, mandatul prezidențial al lui Donald Trump, pandemia de COVID-19 și invazia Rusiei în Ucraina din 2022 au pus sub semnul întrebării stabilitatea și coeziunea strategică a Uniunii Europene. Însă, aceste provocări au stimulat și un răspuns colectiv, consolidând determinarea UE de a-și asuma un rol mai activ și independent pe scena internațională.