† NIFON prin milostivirea lui Dumnezeu, Arhiepiscop și Mitropolit

Iubitului nostru cler, cinului monahal și tuturor dreptmăritorilor creștini din Arhiepiscopia Târgoviștei, har, pace și ajutor de la Dumnezeu, iar de la noi, Arhipăstorul vostru, părintească îmbrățișare și arhierească binecuvântare

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.”

(Luca 2, 14)

Iubiții mei fii sufletești, slujitori ai altarelor și dreptmăritori creștini,

Sărbătoarea Nașterii Domnului reprezintă pentru întreaga Creștinătate expresia iubirii și milostivirii inefabile a lui Dumnezeu, care S-a întrupat „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”, adică a devenit Unul dintre noi, Om adevărat, dar rămânând, în acela și timp, și Dumnezeu adevărat, manifestând cea mai mare apropiere față de noi. Aceasta este Vestea cea Bună, pe care Dumnezeu ne-a adus-o și care poartă în ea îndemnul dumnezeiesc de a nu ne teme de nimic, căci El, Stăpânul lumii, este pururi alături de noi (Luca 2, 10). Această sărbătoare este expresia, prin excelență, a bucuriei, așa cum mărturisesc colindele noastre străbune, deoarece Creatorul, Cel Atotputernic și Atotprezent, vine să parcurgă drumurile vieții alături de fiecare din noi, intră în istoria umană, pentru a nu lăsa niciun aspect al vieții noastre netransformat de prezența Sa dumnezeiască.

El intră în fragilitatea și profunzimea noastră pentru a fi permanent alături de noi, vindecând înstrăinarea noastră. De aceea, profetul biblic Isaia L-a numit, cu multă vreme în urmă, Emanuel sau „Cu noi este Dumnezeu” (Isaia 7, 14; Matei 1, 23). Acum mai bine de două milenii, într-o iesle săracă din Betleemul Iudeii, adică întrun orășel neînsemnat de la marginea lumii cunoscute atunci, El, „Cel bogat în milă” (Efeseni 2, 4), a ales calea omului, dorind să ne ofere o sublimă pildă de umilință, bunătate și iubire. Și, mai presus de toate, ne-a arătat că suntem puternici, atunci când știm să fim smeriți; buni, atunci când dăruim, și, cu adevărat, oameni, atunci când suntem alături de aproapele nostru. Bucuriile și tristețile noastre au devenit bucuriile și tristețile Lui, durerea și amărăciunea noastră a devenit și a Lui, dar puterea Sa nespusă de a iubi și dărui pacea și înțelegerea dumnezeiască pot deveni principii ale vieții noastre. Iubiți credincioși, Nașterea Domnului este evenimentul, singurul „nou sub soare” (Eclesiastul 1, 9), care a transformat din temelii lumea, așa cum era ea atunci, și continuă să o transforme, căci principiile Evangheliei Mântuitorului Hristos au fost sădite în ogorul lumii și au rodit, iar ceea ce astăzi considerăm a fi principii, prin excelență umane, precum: binele, dreptatea, adevărul, iubirea, înțelepciunea, curajul și demnitatea, sunt roade ale învățăturii creștine, care a pătruns și a transfigurat, din interior, întreaga civilizație umană.

Prin Nașterea Domnului a început transformarea chipului acestei lumi, schimbarea din interior a omului, după chipul Celui ce nu a pregetat să fie, prin Întrupare, alături de noi, Prietenul nostru cel mai bun. Acesta este motivul pentru care cântările noastre biserice ști Îl numesc, cu rezonanțe biblice, „Răsăritul cel de Sus” (Luca 1, 78), ori „Soarele dreptății” (Maleahi 4, 2), căci doresc să arate începutul unei noi epoci, în care primează, în viața omului, virtutea și o perspectivă spirituală asupra existenței umane. Creștinismul a oferit lumii atât impresionantele manifestări culturale ale binelui și frumosului, cât, mai ales, o nouă reașezare a relațiilor dintre oameni, pornind de la principiul că fiecare din semenii noștri este chip al lui Dumnezeu Însuși (Facere 1, 26), pe care El îl iubește într-un mod desăvârșit și special, căci, pentru fiecare dintre noi în parte și pentru toți, laolaltă, S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu și a dorit să-Și manifeste iubirea și milostivirea Sa. Civilizația creștină a reușit să aducă pace, înțelegere, respect, bucurie și iubire, în locurile și timpurile în care oamenii au ales să-și schimbe viețile și să devină reflectări ale iubirii și milostivirii dumnezeiești. Astfel, când oamenii și-au schimbat viețile, deschizându- se lucrării harului dumnezeiesc și lăsând aceasta să se vadă prin faptele lor, societatea umană s-a schimbat din temelii, căci, iubirea dumnezeiască are ca limită, întotdeauna, libertatea și voința umană. Iubiți frați și surori în Domnul, Nașterea Domnului este și sărbătoarea binecuvântată a darurilor, căci Dumnezeu ne-a făcut nouă cel mai mare dar posibil: pe Însuși Fiul Său, și ne-a oferit, în modul cel mai intens, iubirea Sa, îndemnându-ne să fim, la rândul nostru, iubitori și dăruitori de iubire.

Nu întâmplător, Sfânta Evanghelie amintește despre magii din Răsărit care au venit să aducă daruri Pruncului Iisus: aur, tămâie și smirnă (Matei 2, 11), ceea ce considerau ei a fi, atunci, cel mai prețios dar. Dar Dumnezeu ne cere darurile sufletului nostru: credință, speranță și iubire, dorește să ne manifestăm în toate împrejurările vieții noastre ca fii iubiți ai Săi, vrea să fim, după slăvita Sa pildă, cei care iubim din toată inima, știm să ne punem încrederea în El și în oameni, să iertăm și să primim, cu înțelegere, pe cei de lângă noi, să mărturisim, prin toate faptele vieții noastre, acea „credință lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), adică să dăm mărturie despre nădejdea care este în noi și despre faptul că viața umană are sens numai alături de Dumnezeu. Din acest motiv, avem datoria de a ajuta, întotdeauna, pe frații și surorile noastre aflați sub povara sărăciei și indiferenței, pe cei singuri și bolnavi, pe cei bătrâni și neputincioși, pe copiii singuri, dar și pe toți cei care fug din calea răutății și nedreptății, căutând siguranță, iubire și înțelegere. Sub chipul oricărui om aflat în necaz și suferință, trebuie să vedem chipul Pruncului din Betleem, pe Dumnezeu Însuși, care aș- teaptă iubirea și milostivirea noastră. Nu putem fi cu adevărat creștini, dacă El nu Se naște necontenit în sufletele noastre, dacă nu-L primim în Betleemul inimilor noastre și dacă nu-L vestim și mărturisim prin viața și faptele noastre, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „după puterile noastre, toți să-I aducem de toate: credință, nădejde, dragoste, înfrânare, milostenie, iubirea aproapelui.” În întunericul și răutatea care, uneori, par a pune stăpânire pe o parte a lumii noastre, este nevoie de mărturia puternică a iubirii și speranței, a solidarității și încrederii. Trebuie să vestim, în toate ocaziile, iubirea și milostivirea dumnezeiască și să contribuim, prin toate mijloacele, la edificarea civilizației creștine.

Pentru lumea contemporană, înțelegerea, respectul, adevărul, filantropia, dreptatea și bunătatea, daruri și reflectări dumnezeiești, sunt o necesitate urgentă. Lumea are nevoie de mărturia adâncului bunătății din noi, de pace și bună înțelegere, pentru că ea este casa noastră comună, darul lui Dumnezeu pentru noi toți. Din această perspectivă, fiecare dintre noi trebuie să fim, asemenea magilor de la Răsărit (Matei 2, 1), cei care aducem înaintea lui Dumnezeu darurile inimii noastre: iubirea față de aproapele și modalitatea concretă prin care am contribuit la mai binele lumii noastre, la luminarea întru adevăr a celor de lângă noi și, astfel, la progresul civilizației umane. Societatea noastră are nevoie de o transformare profundă, după chipul Aceluia care a înnoit chipul acestei lumi, cunoscând faptul că, numai prin intermediul asumării de către fiecare dintre noi și a aprofundării valorilor evanghelice, lumea noastră se poate schimba. Înnoindu-ne și schimbându-ne sufletele, vom putea înnoi și schimba lumea din jurul nostru, pe cei de lângă noi și societatea în care trăim, orice altă cale fiind iluzorie și primejdioasă. Iubiții mei fii duhovnicești, Doresc, cu acest prilej, să felicit și să transmit binecuvântări și mulțumiri tuturor acelora care, cu osârdie și înțelepciune, s-au implicat în susținerea orei de religie în școli, înscriindu-și copiii sau încurajând pe apropiați și cunoscuți să facă acest lucru, deoarece ora de religie manifestă, în cel mai înalt chip, identitatea noastră creștină și românească, oferind tinerei generații posibilitatea de a-și înțelege propriul trecut, de a-și ancora pe fundamente puternice prezentul și, astfel, de a-și putea construi un viitor bun, drept și frumos. De aceea, considerăm că toate confuziile și interpretările eronate în legătură cu realitățile religioase și bisericești din vremea noastră, se datorează, în mare parte, lipsei de educație temeinică în acest domeniu religios- spiritual așa de necesar formării caracterului creștin al omului contemporan. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, în acest an, proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre străbune drept „Anul omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi” și „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii în Patriarhia Română”, îmbogățindu-ne duhovnicește, am aprofundat, împreună, rolul pastoralmisionar al parohiei și mânăstirii pentru viața noastră spirituală. Am omagiat, așa cum se cuvine, pilda de viață și credință a Sfântului Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai importanți Părinți ai Bisericii, precum și a altor importanți păstori de suflete din Eparhia noastră. De asemenea, pentru a celebra, așa cum trebuie, 470 de ani de la tipărirea Molitfelnicului de către Dimitrie Liubavici (1545) și 370 de ani de la tipărirea volumului Răspuns împotriva Catehismului calvinesc (1645) al Mitropolitului Varlaam, importante repere misionare, spirituale și culturale, ortodoxe și românești, am tipărit și am lansat, în mod oficial, aceste două cărți, cu ocazia sărbătorii Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului și Mitropolitul țării Românești, la 11 august.

Iubiții mei,

Recunoscători Bunului Dumnezeu pentru tot binele pe care ni l-a oferit nouă și Arhiepiscopiei noastre în anul care tocmai se încheie, Îi mulțumim, rugându-L să ne ajute și în anul ce vine, an proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre drept „Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox” și „Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești”, revărsând asupra noastră, a tuturor, îmbelșugate roade spirituale și materiale. Cu aceste gânduri, pe care vi le împărtășesc, cu toată dragostea de arhipăstor al vostru, vă îmbrățișez, în aceste zile de Crăciun, preoți și credincio și, tineri și vârstnici, dorindu-vă să petreceți sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei, cu sănătate, credință, speranță și bucurii binecuvântate.

La anul și la mulți ani!

Al vostru arhipăstor, către Hristos Domnul rugător, pentru binele și bucuria voastră, a tuturor,

† NIFON Arhiepiscop și Mitropolit