COSTIN MIHAI

Oricât de simpatic sau antipatic mi-a fost Robert Turcescu ca jurnalist, recunosc că mărturia făcută zilele trecute, prin care s-a autodenunţat ca fiind ofiţer sub acoperire al Direcţiei Generale de Informaţii a Ministerului Apărării Naţionale, m-a curentat pur şi simplu.

Ca unul care activează în presă, nu pot rămâne indiferent la asemenea dezvăluiri, iar în ele nu găsesc nimic demn, oricât ar încerca presa băsistă să transforme această mascaradă televizată într-o „tresărire etică, de recunoaştere publică a toxicităţii unui fenomen”.

Nu pot fi de acord nici cu Cristian Tudor Popescu, un jurnalist de atlfel respectabil (oare câţi nu se dau aşa?), când susţine că nu e ceva rău dacă eşti în acelaşi timp şi jurnalist, dar şi ofiţer acoperit al unui serviciu de informaţii într-o ţară democratică a UE!!!

Eu cred altceva, şi observ că societatea civilă a început să ia atitudine, că ofiţerii sub acoperire nu au ce căuta în anumite domenii, mai ales în redacţii. Ziaristul este dependent de credibilitatea sa, am redat doar unul din reperele deontologiei noastre, credibilitate care în cazul lui Robert Turcescu nu mai există. S-au vehiculat tot felul de ipoteze, inclusiv aceea că „vedeta” TV ar fi şantajată, că ar fi victima unei răzbunări politice sau că aceste dezvăluiri reprezintă doar o partidă de şah, în care Turcescu joacă un rol de (s)pion.

Pentru mine, un jurnalist aflat la dispoziţia serviciilor nu mai este jurnalist, dimpotrivă, devine un pericol pentru breaslă, un intrus, plătit să facă jocurile altora, să vândă secrete, să dezbine şi chiar să atace mediatic, dacă aşa i se comandă. Eu nu văd nimic demn în ce a făcut Robert Turcescu, nici ca ofiţer sub acoperire şi nici ca jurnalist. Până la urmă vorbim despre cel care a moderat dezbaterea prezidenţială din 2009, dintre Traian Băsescu şi Mircea Geoană, cu victoria primului. Acum îmi dau seama că nu a făcut-o în calitate de jurnalist, ci de om al unor servicii care îi plăteau lunar o leafă frumuşică, iar acele servicii l-au vrut preşedinte pe Traian.

Aici s-a terminat cariera de jurnalist a lui Robert Turcescu, compromisă total, dar nu-i plâng de milă, chiar îşi merită soarta. Credeţi oare că serviciile nu şi-au infiltrat oamenii şi în presa locală? Sunt cei cu „dublă comandă”, vorba lui Băse, şi se deconspiră singuri. Dacă e nevoie, serviciile le suportă inclusiv salariile din presă, important este să pătrundă în redacţii şi să joace după cum le cântă şefii acoperiţi. Atacă la comandă, laudă la comandă, transmit către opinia publică mesaje comandate, sunt doar nişte soldăţei plătiţi de servicii să facă pe ziariştii şi să-i compromită pe ziarişti neracolaţi şi incomozi.

În timp ce unii dintre noi nu-şi permit să iasă nici măcar în oraş, la o pizza, alţii se bronzează prin ţările calde. De 15 ani încerc să strâng şi eu câteva mii de euro, pentru a-mi cumpăra o maşină secondhand, şi tot nu reuşesc, iar alţii şi le schimbă semestrial, chiar dacă ştiu foarte bine ce salarii sunt în presa locală.

Sunt convins că nici sportul dâmboviţean nu e ocolit de „ofiţeraşi”, sunt peste tot, în toate domeniile. Chiar credeţi că pătrund întâmplător unii pe anumite funcţii? Nu vi se pare că au mai mulţi bani decât veniturile declarate? V-aş putea spune eu cine e Robert Turcescu al presei dâmboviţene, însă nu e nevoie, s-a dat singur de gol.