Printre Praznicele Împărăteşti cele mai vechi ale Bisericii noastre este şi Praznicul „Botezului” („Epifania”), numit şi „Praznicul Luminilor”. Nu ştim exact când a apărut această mare Sărbătoare, dar în tot cazul, după cea mai importantă sărbătoare a creştinismului, Paştele, şi se prăznuieşte de către toţi creştinii la 6 ianuarie. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că Epifania s-a prăznuit din primele veacuri creştine. La început însă, în anumite centre creştine, alături de Botezul Domnului s-au adăugat şi alte praznice. Astfel, la Ierusalim, la sfârşitul secolului al III-lea d. Hr., în aceeaşi zi de 6 ianuarie se sărbătorea împreună cu Epifania şi Naşterea Domnului, şi Închinarea păstorilor şi a magilor. În Biserica veche a Egiptului se prăznuia odată cu Naşterea lui Hristos şi Botezul Lui, iar în Cipru, în afară de cele două Sărbători amintite se sărbătorea împreună şi minunea din Cana Galileii, când Iisus a prefăcut apa în vin. De ce Sărbătoarea aceasta se mai numeşte şi „Epifanie” sau „Teofanie”? Pentru că în timpul Botezului lui Hristos, aşa cum ne mărturisesc Evangheliştii, S-a arătat Sfânta Treime. Adică în momentul în care Hristos Se boteza în Râul Iordan de către Ioan Înaintemergătorul, s-a auzit Glasul Părintelui Ceresc, Care a zis: Acesta este Fiul Meu Cel iubit. De asemenea, a apărut Duhul Sfânt sub chipul porumbelului, care este o pasăre lipsită de răutate, simbol al curăţiei. Astfel, Dumnezeirea în cele Trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, care S-a arătat la Râul Iordan, trimite la denumirea de la început a Sărbătorii de „Teofanie” sau „Epifanie”. Şi de aceea Sfântul Ioan Gură de Aur se întreabă şi explică în acelaşi timp despre această denumire, zicând: „Dar cărui fapt datorează această zi numele de Epifanie? Faptului că Domnul nu Sa făcut cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”. După cum Sfântul Ioan Botezătorul a fost înaintemergător al Domnului Hristos, tot aşa botezul lui este premergător botezului creştin. Botezul de la Iordan este folosit de Sfântul Ioan Botezătorul şi pentru a-L prezenta mulţimilor pe Mântuitorul Iisus Hristos, dar şi pentru a mărturisi despre El că este superior lui, deoarece Domnul Hristos va boteza nu doar cu apă, ci şi cu Duh Sfânt. Aşa cum porumbelul lui Noe arăta celor din corabie că a trecut potopul şi Dumnezeu doreşte să salveze lumea, tot aşa vedem acum că Duhul Sfânt ia formă de porumbel, ca să ne arate că potopul lui Noe a fost o prefigurare a botezului creştin, în care omul păcătos moare păcatului pentru a învia la o viaţă sfântă şi veşnică. Duhul Sfânt se manifestă în forme multiple, tainice, dar niciodată nu ia un chip de om, distinct de chipul uman al lui Iisus, pentru că este adânc ascuns în chipul uman al lui Iisus Hristos. El doreşte ca fiecare creştin botezat să ajungă la asemănarea cu Iisus Hristos, şi după cum spun Sfinţii Părinţi, Fiul este chipul Tatălui, iar Duhul este chipul Fiului, lucrător împreună cu Fiul. Sărbătoarea Botezului Domnului ne aduce aminte de Botezul nostru personal în care se arată Taina iubirii Sfintei Treimi pentru noi. De asemenea, a explicat că Botezul creştin nu se face prin stropire, ci prin afundarea în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pentru că aceasta înseamnă moartea păcatului şi învierea pentru viaţă sfântă A fi botezaţi în înseamnă să vrem să devenim mai buni decât am fost până acum, înseamnă al lăsa să iasă la suprafaţă omul nou, dezbrăcat de cel vechi, ce este ascuns în inimile fiecăruia dintre noi. Amin.

Pr. Marius Stan, Protopop al Protoieriei Găeşti