TEODOR VASILIU

Nu cred să fie vreun cititor de-al meu care să nu fi auzit măcar de cimitirul vesel de la Săpânța, pe-acolo pe unde se-agață harta-n cui. Așa cum v-am avertizat zilele trecute, uite că la Săpânța mi-a încolțit sămânța să fac unu’ și la Târgoviște. Ca să scot cetatea din izolare! Azi mă ocup de aleea cu prefecți... morți după funcții: să fie iertați!

*... pentru maioru’ pedeserist

Fost-am în securitate,

I-am filat pe toți cu toate.

Și acu’ în ăst „cavou”

Tot maior îs și nu bou.

Iar de-aveți vreo apăsare

De prin cele vechi dosare,

Dați-mi foc c-o lumânare!

(Asta da deconspirare)

*... pentru șefu’ de la alimentarea pedeseristă

Adriane, nici nu știu

Ce prefect era să fiu,

Da’ așa, din întâmplare,

Mi-au deschis ăștia dosare.

Cică-s cu executare!

Tremur ca o lumânare.

Le-am mai promis doar atât:

C-o să mor cu ei de gât!

*... pentru doctoru’ țărănist

De Costică Zece Mii

Nu se poate să nu știi.

Acu’ că-i pus la păstrare,

Aprinde-i o lumânare.

Porecla i s-o schimba

Cu alta ce i-ar plăcea:

„Costic-a lu’ mână rea!”

*... pentru chirurgu’ pedist

Am alee-n cimitir

Și avere la chimir.

Plicurile din halat

M-au făcut cu un palat!

Ca să pun ban peste ban,

Fost-am prefect doar un an.

M-am întors la bisturiu

Ca să fac ceea ce știu.

*... pentru agricultoru’ pedist

Io distrus-am iaseu’

D-aia unsu-m-a pedeu’.

Și cum eram antrenat,

Județu’ l-am demolat.

Și când s-a strâmbat din nas,

Ajuns-am șef la AVAS.

*... pentru ingineru’ liberal

La partid am fost săpat,

De viu m-a înmormântat.

Ca pe Lazăr să mă-nvie

M-am rugat de toți, se știe.

Și-am ajuns iar la palat

Un mort – viu și ne-ngropat!

*... pentru cascadoru’ pedist

Am fost prefect cascador

Și nu m-așteptam să mor.

Da’ acu’ că s-a-ntâmplat,

Teracotă mi-am montat,

Ca să-mi fie cald locașu’

Unde îl aștept pe Nașu’.

*... pentru prefectu’ încă-n viață

Într-o lume fripturistă

Io îs ultimu’ pe listă.

Dacă-mi zici că-s comunist,

Din vesel devin, brusc, trist.

Unii groapa mi-au săpat

Să mă scoată din palat,

Da’ io i-am înmormântat.

Și-așa harnic cum sunt eu,

Fac cu ei mausoleu

(Să trec și numele meu...).

*... pentru subprefectu’ veșnic

Să lupt cu ei în frăție

Am mers doar într-o bujie.

Cu restu-am mers în procese

Și-am avut mereu succese.

Și-uite-așa cum mă vedeți,

Am făcut cât opt prefecți!

Fac cât zece dac-oi vrea,

Da’ m-așteaptă pensia.

Vreau s-adorm pe perna mea.

P.S. Dacă nu v-a murit simțul umorului, ați remarcat că pamfletul i-a „îngropat” cu catrenoloage doar pe cei vii. Despre morți, numai de bine!