GEORGE COANDĂ

De bună seamă că un guvern de tehnocraţi nu se legitimizează decât prin faptul că a fost validat de un Parlament legitim ales. Am spus validat. Dar legitimitatea lui este îndoielnică, întrucât, ţinând seama obligatoriu de rigorile constituţionale ale democraţiei, el nu este o emanaţie a voinţei majorităţii parlamentare rezultate din locurile semnificativ obţinute de un partid sau de o coaliţie (uniune) de forţe politice în fotoliile din aulele (senat, camera deputaţilor) instituţiei supreme legiuitoare a statului.

De obicei, ori de regulă, un guvern tehnocrat este o lucrătură nefirească, antidemocratică şi anticonstituţională, ca atare nu intră în practica statelor cu democraţie consolidată. Analfabeţii într-ale vieţii politice şi oportuniştii de serviciu din partea lui Păcală şi Tândală, dar şi consilierii huzurind pe lângă preşedintele României, şi preşedintele însuşi – şi fac trimitere directă la cel deacum în exerciţiul funcţiunii -, jură cu deştele încălecate că un guvern de tehnocraţi vine de pică, cică, la vreme de criză şi, uite-aşa, ar fi un fel de colac de salvare naţională. Însă o astfel de viziune este o abureală pentru naivi şi în beneficiul, în cazul nostru, „omului de la Cotroceni”, care a ţinut morţiş şi făţiş să aibă „la purtător” un guvern de casă, gata să-i facă precum îi vor fi poftele de reformare a „clasei politice” corupte.

„Corupţia ucide”, parcă aşa zis-a. Mă simt însă îndemnat să fac o precizare: nu este deloc cuşer să vorbeşti de funie în casa spânzuratului. Sau când ai o muscă pe căciulă. N-ar fi „political corectly” să înceapă mult trâmbiţata reformă cu Domnia–Sa? Asta da cauterizare politico-morală! Are acum însă „guvernul meu”, adus peste rând şi cu dedicaţie de la Bruxelles, şi care, tras de sfori tot de pe acolo, a şi pus de-o faptă măreaţă: îngheţarea măririi de salarii pe anul 2016. Oho, şi la noi să fie numai bucurie! Iar Domnia-Sa, premierul Dacian Cioloş, a ţinut de la bun început să asigure naţiunea – care a şi rămas cu respiraţia tăiată – că nu dă doi bani pe Parlamentul României (citez: expresia eufemistică şi anume că „vom forţa nota”) şi guvernul va lua o seamă de măsuri (ordonanţe de urgenţă), fără să le mai treacă pe sub văzul aleşilor neamului din „Casa poporului”. Binecuvântările le va lua doar de la Cotroceni. Allons, monsieur premier – ministre, fiţi serios! Ce ziseră unii cu atenţie vigilentă vreţi să se adeverească? Sau ce-am zis şi eu deunăzi, că, pas cu pas, ţara se-ndreaptă spre dictatură? Păi dacă-i daţi Parlamentului cu tifla-n nas, este clar că asta va fi să urmeze. Herr prezident, liniştit în cuibuşorul de la Cotroceni, va reforma „clasa politică”, iar „guvernul meu” va fi executantul fidel al măsurilor de asanare viitoare şi ţara, astfel purificată, va râde la soare.

Clănţănindu-i dinţii. (N.B. Frumoasa doamnă Valerie, soaţa premierului nostru, după cum auzirăm, cântă tres charmant. Sincer, ne-a plăcut. Îi propunem ca la culcare, după o zi încărcată de probleme presante la guvern, să-i cânte iubitului său soţ Dacian o blândă melodie de domolit nervii. În loc de nani, nani. Asta e o cântare răsuflată).