TEODOR VASILIU

Mi se pare de-a dreptul tragi-comic ce se întâmplă pe scena politică românească, atunci când unii, în plină zi, dau lovituri ca-n noaptea minţii, cu indicaţii preţioase de la dragii noştri americani. Asta îmi aduce aminte de o întâmplare care a ridicat în picioare serviciile secrete ale Americii prin ‘39. Şi atunci, ca şi acum, românii se făceau preş în faţa americanilor.

Doar că, în vremurile trecute, exista în România o mare artistă care, dintr-un joc de cuvinte plin de înţelesuri, a făcut glorie în faţa preşedintelui Americii, Roosevelt, aflat în campanie electorală. Maria Tănase, căci despre ea este vorba, a făcut furori cu cântecul său, devenit apoi celebru şi-n România, „Ţine, Leano, cu Roosevelt”. Numai că în limbaj fonetic, deloc întâmplător, a ieşit „Ţine, Leano, curu’ zvelt”, ceea ce a produs, culmea, mare bucurie nu doar americanilor, ci şi românilor. Americanilor, pentru că nu pricepeau, şi românilor, pentru că pricepeau…

Spre deosebire de politicienii de azi, cei de atunci aveau însă simţul umorului, în frunte cu Roosevelt. Întâmplarea, culmea, deşi explicată fonetic, n-a stârnit altceva decât ropote de aplauze. Mă tem că dacă azi s-ar găsi vreun artist român care să lanseze un şlagăr de genul „Ţine, Ponta, la Barack”, ar sări imediat de cur în sus ambasada, cu toţi baracii ei care vor să-l bage la coteţ pe Ponta, fiindcă altfel nu pot să pună mai repede laba pe Palatul Victoria. Numai că, de la „Ţine, Leano, cu Roosevelt”, în ’39, până la „Ţine, Ponta, la Barack” în 2015, e şuşaua lungă, fiindcă multe s-au întors cu curu-n sus în lumea asta mare şi prea multe labe triste au ajuns să facă politică. Tocmai de-aia îşi permite ambasada lu’ Barack să bage băţu’ prin gardul guvernului lu’ Ponta şi să-i amintească de justiţia independentă, care bag seamă că nu poate funcţiona pe malurile Dâmboviţei fără indicaţiile preţioase de peste gârla atlantică.

Trebuie să ne dea comunicate americanii, de genul să ţină justiţia curu’ zvelt în lupta cu politica, fiindcă se pare că Ponta n-a ţinut destul la Barack. Io, cu neuronu’ meu rebel, pricep că Ponta n-a ţinut destul nici la fe.me.i şi a deranjat-o pe ţaţa şefă la…gard. Cică are tipa asta la gard nişte probleme penale de nu se mai poate, da’ uite-o că ţine curu’ zvelt la şefii ei şi tocmai de-aia justiţia lor nu i-a tras scaunul. În schimb, justiţiei din Românica i se spune pe şleau să-i tragă scaunul lu’ Ponta, ca să se aşeze altul pe el. Cine? Eu zic că unu’ care o să meargă imediat la fe.me.i., să se vadă că ţine curu’ zvelt, aşa cum le place americanilor să li se cânte de la ’39 încoace. Nota bene: În 1939, Maria Tănase a participat la un concert ce a avut loc la Expoziţia Internaţională de la New York. Că a avut un succes uriaş, se ştie.

Mai puţin cunoscut este că piesa pe care a cântat-o se numea „Ţine, Leano, cu Roosevelt!”. Americanii din expoziţie s-au adunat buluc la standul României, crezând că marea artistă i-a dedicat o melodie preşedintelui lor de atunci, Franklin Roosevelt. Iar Roosevelt (împreună cu fostul preşedinte Hoover) era şi el acolo, vrăjit de vocea şi de farmecul româncei. Suita prezidenţială a fost înştiinţată de jocul de cuvinte, dar nimeni nu s-a supărat…