Calendarul Sfintei noastre Biserici adăposteşte în paginile sale foarte mulţi sfinţi. Poate cel mai cunoscut dintre ei este Sfântul Nicolae. Aşteptat de toţi copiii, Moş Nicolae, cum i se mai spune, vine, fără a fi văzut, pentru a aduce daruri tuturor. A dărui, fără ca stânga să ştie ce face dreapta, este dimensiunea fundamentală a vieţuirii creştine. Sfântul, a cărui viaţă este puţin cunoscută, nu s-a remarcat prin impresionante opere teologice, ci printr-un fel de a fi care i-a conferit darul facerii de minuni din partea Mântuitorului Hristos.

Întreaga lui viaţă stă sub semnul extraordinarului şi iese din firescul lucrurilor, dezvăluind un om care şi-a asumat temeinic identitatea de creş- tin. Aş aminti modul minunat prin care a ales să ajute cele trei fete ale unui om ce pierduse întreaga avere şi se gândea să supravieţuiască sacrificând castitatea propriilor fiice. Înţeleptul ierarh face dovada cunoaşterii nevoilor reale ale turmei sale şi se face binefăcătorul nevăzut al acestor oameni aflaţi la ananghie. Această faptă l-a consacrat drept sfântul a cărui bunătate se manifestă discret şi constant. Şi după trecerea sa în veşnicie, continuă să fie prezent în copilăria fiecăruia dintre noi, de-a lungul veacurilor. Este cunoscut ca făcător de minuni şi mulţi creştini îşi pun speranţa în ajutorul său grabnic. Nu de puţine ori, sfântul i-a salvat pe cei care i-au cerut ajutorul cu credinţă. Vieţuirea sa aspră, postul şi rugăciunea, smerenia şi milostenia îi definesc personalitatea complexă. Numele său se leagă şi de Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde a avut o atitudine tranşantă în privinţa Ortodoxiei, apărând dogma Sfintei Treimi, chiar dacă nu era un teolog în sensul clasic al cuvântului. Foarte multe biserici sunt ocrotite de acest sfânt şi, de asemenea, foarte mulţi creştini poartă numele de biruinţă al acestui sfânt mistuit de o râvnă asemenea Sfântului Prooroc Ilie. Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, s-a dovedit un înţelept păstor al Bisericii lui Hristos, apărând dreapta credinţă, hrănindu-i duhovniceşte pe credincioşi cu Cuvântul şi aducând la credinţă pe foarte mulţi păgâni. Chipul blând şi bun din icoană ne priveşte şi ne învaţă să fim alături de cei aflaţi în suferinţă. Ne arată că putem face lumea mai bună atunci când dăruim dezinteresat şi când urmăm lui Hristos şi celor care I-au bineplăcut prin fapta cea bună a milosteniei. Credincioşi sau nu, sfântul ne oferă pilda unei umanităţi profunde şi a unei sensibilităţi aparte. Trăitor la cumpăna veacurilor IV şi V, într-o vreme tulbure din punct de vedere politic şi religios, el deschide calea unor sfinţi de talia lui Ioan Gură de Aur sau Vasile cel Mare, amândoi arhiepiscopi şi personalităţi exemplare în ceea ce priveşte activitatea filantropică a Bisericii. Nu ne-a lăsat niciun cuvânt de învăţătură scris, dar ne-a îmbogăţit cu modelul unei vieţi puse în slujba aproapelui. Oamenii simpli au simţit în el ajutorul lui Dumnezeu, Cel ce pe toate le rânduieşte spre folosul duhovnicesc al tuturor. Şi pentru că este o zi atât de cunoscută, o zi în care copilaşii îşi pun de cu seara, încrezători în ajutorul sfântului, încălţările la uşă pentru a primi daruri, urăm tuturor un călduros „La mulţi ani!”

Preot prof. Alin Marian Pleşa, Parohia Gura Ocniţei