„Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci folositor, neputincio şilor doctor, conducătorilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenic Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. (Troparul sfântului)”

Trăind în timpul împăratului Diocleţian, Sfântul Mucenic Gheorghe a urmat cariera militară şi a ajuns comandant în armata acestuia. Motivul pentru care Biserica strămoşească ortodoxă îl cinsteşte în mod deosebit pe 23 aprilie este faptul că acesta s-a împotrivit cu preţul vieţii sale cinstirii zeilor, recunoscându-l pe Dumnezeu drept singurul împărat al lumii văzute şi nevăzute. Este lesne de înţeles că „mucenicia” de care a dat dovadă Sfântul este un atribut cu precădere creş- tin, întâlnindu-l foarte des în rândurile multor sfinţi din calendarul ortodox.

Cu toţii au înţeles că a-ţi da viaţa pentru Hristos şi pentru mărturisirea Lui este sensul vieţii creştine adevărate, întrucât Însuşi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Şi-a dat viaţa pentru noi în mâinile Tatălui Său, pe Crucea Golgotei. În această zi de prăznuire a Sfântului Mc. Gheorghe, ne putem aşeza cu mintea la sensul în care creştinii de astăzi percep termenul de mucenicie sau, mai exact, cum putem noi deveni mucenici într-o lume în care nimeni nu mai renunţă la nimic pentru Hristos. Spun acest lucru gândindu- mă la faptul că unii dintre creştini nu pot renunţa, de exemplu, la mofturile personale pentru a participa la Sfânta Liturghie, întâlnirea tainică şi reală dintre Creator şi Creaţie; sau - alt exemplu - aşteptăm, unii dintre noi, sărbătorile ca moment de înfruptare trupească, dar nu şi duhovnicească.

Iată, deci, cum mucenicia începe, fără să ne dăm seama, din renunţarea la lucruri mărunte şi continuă prin dorinţa de a ne face următori Sfinţilor şi subiecţi ai dialogului continuu de iubire pe care Dumnezeu îl poartă cu fiecare dintre noi. Trebuie menţionat faptul că Sfântul Mc. Gheorghe, prin jertfa sa, a convertit la creştinism şi alţi oameni, îndemnându-i şi încurajându-i să-şi manifeste cu dragoste şi curaj credinţa în Dumnezeu. Astfel, Sfântul a urmat îndemnul Mântuitorului Hristos adresat ucenicilor Săi, spunându- le: „Iubiţi-vă unii pe alţii precum Eu V-am iubit pe voi!” (Ioan, 13,34). Acest îndemn ar trebui urmat de fiecare dintre noi pentru că mântuirea nu se dobânde şte de unul singur, ci prin colaborare şi într-ajutorare cu semenii noştri, ca membri autentici ai Bisericii Ortodoxe.

Aşadar, să fim cu toţii următori Sfinţilor şi lui Hristos prin iubire jertfelnică, prin voinţă, prin curaj şi fapte bune, pentru că doar aşa putem dovedi o iubire adevărată faţă de Tatăl Ceresc.

Preot Irinel Petrescu, Parohia Moroeni