ANDREI VASILIU

Debutul noului an şcolar a adus obişnuitu-i parfum mirobolant şi-n târgul nostru, până alaltăieri însufleţit, ca să nu zic ţinut pe aparate, de nesfârşitele-i petreceri bubuite sub Turnul Chindiei. M-am hotărât să nu iau în seamă (azi!) „arăturile de toamnă”, cum bine le mai zicea Tudor Arghezi, care aproape au blocat circulaţia, şi am privit cu drag la copilaşii îmbrăcaţi în uniforme, cu ghiozdănele şi baloane, care zumzăiau pe mai toate străzile oraşului. Alături de ei, părinţi şi bunici surâdeau cu dragoste nedisimulată, după zile şi săptămâni în care şi-au stors ultimele puteri pentru a-şi echipa corespunzător micuţii.

Dumnezeu ştie câţi dintre bieţii părinţi au înţeles ceva din scandalurile politizate de la începutul acestui an şcolar. Strategia de „şcolarizare” a electoratului pare să fie şi anul acesta scandalul, pe care mulţi dintre politicieni îl practică după... manual. Şi dacă ghiozdanele prichindeilor din clasa pregătitoare şi clasa I vor fi mai uşoare la acest început de an şcolar, lipsit de manualele corespunzătoare, în schimb tolba politicienilor e doldora de diversiuni livrate cu tot cu pacheţel în desaga părinţilor stresaţi, după metode noi promovate toamna la şcolile de vară ale unor partide aşa-zise de dreapta.

După 10 ani în care manualele şcolare au rămas aceleaşi şi doar metodele de predare s-au schimbat, e clar că scandalagiii politici au chiulit de la orele de educaţie civică, iar propagandiştii care le ţin trena au dormit la cursurile de gândire critică din şcoală. Între timp, elevii zilelor noastre învaţă cum să piardă vremea pe internet şi iau lecţii despre ascensiunea pe scara socială nu prin efort intelectual şi respectarea moralei creştine, ci prin exhibiţionism, ipocrizie şi goana după bani.

Una dintre lecţiile pe care maimarii ţării ar trebui să le înveţe pentru examenul electoral din această toamnă este lecţia polonezilor, care au demonstrat că pot cheltui banii europeni nu pentru a ridica ziduri abandonate ulterior pe coclaurile rurale, ci pentru programe de educaţie, pentru cultură, cercetare şi pentru infrastructura IT necesară şcolarizării copiilor. Politicienii polonezi au înţeles mai bine decât ai noştri că nu avem şi nu vom avea dreptul să criticăm mâine „sistemul”, dacă azi nu investim în educarea celor care îl vor controla.

Pe final, trag concluzia că fiecare an şcolar o fi blestemat să înceapă cu scandalurile de rigoare, pe care campania electorală le-a amplificat tocmai pentru a acoperi cu ele cazurile grave de corupţie care au năvălit din televizoare direct în casele românilor. Aşa că în timp ce politicienii o ţin din scandal în scandal, ca la manualul electoral, şcolarii îşi văd de joaca pe maidanul electronic, numit azi feisbuc, hai-faiv, tuităr etc., iar cărţile s-au transformat, din suport de curs, în suport de... praf!