GEORGE COANDĂ

Multă vreme, mass-media din Românabsurdistan s-a văitat, şi pe bună dreptate, că guvernarea acestei ţări nu susţine financiar presa, aşa cum se întâmplă prin unele state de reală democraţie din fascinantul occident european. Că, astfel, este discriminantă, scopul fiind distrugerea ei. Cum mijloacele de comunicare în masă, care au nu numai misiunea de a informa (corect dacă se poate) opinia publică, ci şi pe aceea, psiho-socială, de a forma (empatic şi moral) cunoştinţe şi caractere, sunt o necesitate intrinsecă în evoluţia smart a societăţii omeneşti şi, ca atare, este obligată să se adapteze, într-o permanentă upgradare, la cerinţele acestui nou tip de societate, este firesc ca statul să-i dea o mână de ajutor prin finanţare, dar – atenţie mărită! – nu prin înfeudare.Dar cum, post-decembrie ’89, România a devenit, prin efectul unei „democraţii originale” – un teatru absurd, am putea zice fără a greşi – şi a unui capitalism neoliberal... libertin cu porniri de „crimă organizată” antisocială şi antinaţională, un năucitor Românabsurdistan, nu ar trebui să mire pe nimeni că guvernul, mărinimos din cale afară, s-a decis să stipendieze, pe milioane de lei, presa. Dar cum? Ei bine, aici e şpilul: preferenţial liberal şi neomarxist. Astfel că ziare, reviste, onlineuri (astea nu sunt adevărate produse de presă), care, editorial, nu dau bătaie de cap finanţatorului guvernamental, s-au bucurat de obolul cu dedicaţie al acestuia. Başca finanţarea pliantelor de reclamă ale unor mari lanţuri de supermarketuri păstorite de unele multinaţionale. (NB. Mea culpa, în sfânta mea naivitate n-am ştiut că şi pliantele astea ar fi niscaiva produse de presă! Păi, n-ar fi logic să fie editate din uriaşele profituri ale acestor imperii negustoreşti?) Vedeţi, şi din această pricină, pentru a fi eradicată, această stipendiere/ înfeudare de partid şi de stat, este perfect de dorit ca Parlamentul să dea „cale liberă” unei legi a presei. În acest fel, va fi reglementată, civilizat, şi democratic, şi necesar, relaţia mass-media cu societatea şi mediul politic. Pentru că, nu-i aşa, unde-i lege nu-i tocmeală!