19.02.2021 00:19

Obolul de partid și de stat în Românabsurdistan

Obolul de partid și de stat în Românabsurdistan
Galerie foto

GEORGE COANDĂ


Multă vreme, mass-media din Românabsurdistan s-a văitat, și pe bună dreptate, că guvernarea acestei țări nu susține financiar presa, așa cum se întâmplă prin unele state de reală democrație din fascinantul occident european. Că, astfel, este discriminantă, scopul fiind distrugerea ei. Cum mijloacele de comunicare în masă, care au nu numai misiunea de a informa (corect dacă se poate) opinia publică, ci și pe aceea, psiho-socială, de a forma (empatic și moral) cunoștințe și caractere, sunt o necesitate intrinsecă în evoluția smart a societății omenești și, ca atare, este obligată să se adapteze, într-o permanentă upgradare, la cerințele acestui nou tip de societate, este firesc ca statul să-i dea o mână de ajutor prin finanțare, dar – atenție mărită! – nu prin înfeudare.Dar cum, post-decembrie ’89, România a devenit, prin efectul unei „democrații originale” – un teatru absurd, am putea zice fără a greși – și a unui capitalism neoliberal... libertin cu porniri de „crimă organizată” antisocială și antinațională, un năucitor Românabsurdistan, nu ar trebui să mire pe nimeni că guvernul, mărinimos din cale afară, s-a decis să stipendieze, pe milioane de lei, presa. Dar cum? Ei bine, aici e șpilul: preferențial liberal și neomarxist. Astfel că ziare, reviste, onlineuri (astea nu sunt adevărate produse de presă), care, editorial, nu dau bătaie de cap finanțatorului guvernamental, s-au bucurat de obolul cu dedicație al acestuia. Bașca finanțarea pliantelor de reclamă ale unor mari lanțuri de supermarketuri păstorite de unele multinaționale. (NB. Mea culpa, în sfânta mea naivitate n-am știut că și pliantele astea ar fi niscaiva produse de presă! Păi, n-ar fi logic să fie editate din uriașele profituri ale acestor imperii negustorești?) Vedeți, și din această pricină, pentru a fi eradicată, această stipendiere/ înfeudare de partid și de stat, este perfect de dorit ca Parlamentul să dea „cale liberă” unei legi a presei. În acest fel, va fi reglementată, civilizat, și democratic, și necesar, relația mass-media cu societatea și mediul politic. Pentru că, nu-i așa, unde-i lege nu-i tocmeală!