Teme principale
- Actualitati
- Anchete
- Interviuri
- Vox populi
- Politic
- Social
- Economic
- Cultura.Invatamant
- Caleidoscop national
- Panoramic sportiv
- Divertisment
- TV ARTPRESS
Prima paginĂŁ (PDF)
Newsletter
Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri prin email
26.04.2016 00:19
Editorial
O condamnare bizară
GEORGE COANDĂ
În sfârșit, Liviu Dragnea, după ce a așteptat cu sufletul la gură, ca de altminteri întregul PSD, sentința Înaltei Curți de Casație și Justiție, vineri, 22 aprilie a.c., a aflat-o. Iată sentința executorie și definitivă: Liviu Dragnea a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare. Și fără interdicții.
Dar condamnarea este, cu siguranță, bizară. De ce nu și kafkiană. Adică șeful suprem al PSD a fost condamnat pentru că la referendumul de suspendare a lui Traian Băsescu din funcția de președinte al republicii, din 2012, a… îndemnat electoratul din Teleorman să iasă la vot. Nu s-a demonstrat, însă, că s-ar fi produs vreun act de corupție sau de grave disfuncții electorale. E clar, în tărășenia asta și-a vârât coada Traian Băsescu! Or, marinarul eșuat în nisipurile mișcătoare ale politichiei românești, pe bune și de-adevăratelea, a fost suspendat de 7 milioane și jumătate de români. Dar onorabila CCR a validat o șmecherie a lui Traian Băsescu ca să mai târnosească mangalul vreo doi ani la Cotroceni. Hai să trecem mai departe și să spunem că bizara condamnare, dacă privim atent în miezul sentinței, este una de ochii lumii și care împacă și capra și varza și, în fond, lasă să se înțeleagă că Liviu Dragnea nu a fraudat referendumul. Bine, recunosc, e o sentință tipic românească.
Ceea ce n-am înțeles este istoria care a lovit PNL cerând cu „mânie proletară” – autentică – demisia șefului PSD, nebăgând de seamă că o atare stare de furie nu-i va stopa prăbușirea în ochii electoratului, ba, dimpotrivă. Ca jurnalist nealiniat politic, Liviu Dragnea îmi este indiferent, pe mine situația judecată de instanță mă interesează și am luat seama că ceea ce s-a petrecut este bizar, iar PNL, dacă ar fi să respecte regulile bunei democrații, nu ar avea niciun drept, dar absolut niciunul, să ceară demisia șefului altui partid. Corect ar fi să-și facă cu sârg curățenie moral-politică în propria bătătură. Dar n-are curajul s-o facă. I-o face DNA-ul. Aș fi cu totul de acord ca un șef de partid să-și dea demisia când este evident că a săvârșit fapte de corupție. Nu însă când – și iar este evident – o sentință a fost dată pe o sforărie băsistă.
Comentarii
sau
AdaugĂŁ comentariul tĂŁu daca nu ai cont facebook
Din aceeaÂși categorie
România de peste Prut în cătarea criminală a Kremlinului (II)România de peste Prut în cătarea criminală a Kremlinului (I)
Șoșocismul de mahala
La limita guvernării europene
Cine sunt cele mai influente persoane în politica de energie?
Iadul din... Țara Sfântă. O frică îngrozitoare cuprinde lumea (II)
Iadul din... Țara Sfântă. O frică îngrozitoare cuprinde lumea (I)
Vot european la 16 ani
Lovituri sub centură… electorale
Actorii instituționali ai politicii de energie
Posta redactiei: fii jurnalist !
Fii jurnalist, introdu propriile tale stiri, fotografii, scrisori deschise, sesizari in sectiunea dedicata postei redactiei.