❚ Pe de o parte, oamenii se plâng că nu mai au cu ce să hrănească animalele, pe de altă parte, dacă vor să le vândă, nu mai au cui ❚ În tot județul nu există decât un singur abator, dar acesta oferă prețuri derizorii, la fel ca și samsarii care abia așteaptă să pună mâna pe ele, la prețuri de nimic ❚ Nici laptele și carnea nu au unde să le comercializeze, astfel că profitul e mai mic decât cheltuielile. „Dacă în scurt timp statul nu va crea o strategie națională de sprijin a micilor crescători de animale, această îndeletnicire se va pierde”, avertizează aceștia din Dâmbovița

CORVIN DUMITRICĂ

Nu mai au cu ce să-și crească animalele și sunt nevoiți să le vândă, dar nu prea au cui și, pe deasupra, prețurile sunt și derizorii! Este vorba despre zeci de crescători din Dâmbovița care nu-și mai permit să se ocupe de animale pentru că profitul nu acoperă cheltuielile. În ultimii ani, efectivele de bovine au scăzut dramatic, lucru confirmat și de reprezentanții Direcției Agricole Dâmbovița.

„Doar noi, bătrânii, ne mai încăpățânăm să creștem animale”

Țăranii susțin că vând animalele, întrucât creșterea lor nu mai rentează.

„Laptele și carnea nu avem unde să le comercializăm, așa că profitul e cu mult mai mic decât cheltuielile. Dacă în scurt timp statul nu va crea o strategie națională de sprijin a micilor crescători de animale, această îndeletnicire se va pierde”, ne-a declarat un mic fermier din Ulmi.

Ei sunt nemulțumiți și de faptul că subvențiile pe care statul le acordă în momentul de față sunt insuficiente, prețul laptelui este foarte mic, nu există piață de vânzare, iar pe raza județului funcționează doar un abator.

􀁺 „Prețurile oferite de această unitate, dar și de samsarii de animale sunt derizorii și situația pare fără ieșire”, a precizat un alt crescător de animale.

􀁺 „Este foarte greu. A fost un an foarte secetos, iar fân s-a făcut foarte puțin. Nu știu cum o să ne descurcăm la iarnă. Am vrut să mai vând din animale, dar prețul pe care îl primesc pe ele este foarte mic.”

􀁺 „Am 6 vaci, iar fân nu cred că am nici pentru 3. Vreau să mai vând una, două, dar nu le cumpără nimeni. Prețul este foarte mic și nu recuperez nici ce am cheltuit cu întreținere lor de până acum. Înainte mai erau abatoare, mai vindeam, dar acum nu mai avem unde să le dăm”.

􀁺 „După ce că aproape toată vara nu au avut ce să mănânce din cauza secetei, aceeași problema o să fie și la iarnă. Nu am fân nici pe jumătate cât am avut anul trecut, iar animale am mai multe. Cum fânul pe care îl am nu ajung nici pănă la jumătatea iernii. E greu, e foarte greu. Muncim degeaba”.

􀁺 „Am rămas doar noi, bătrânii care ne mai încăpățânăm să creștem animale. Tinerii au plecat din sat la muncă în străinătate, zootehnia nu mai este o afacere. Iar acum ne-am mai confruntat și cu seceta. Nu am reușit să adunăm fân pentru că nu a plouat și nu a crescut. Nici măcar unde să vindem animalele nu mai avem. Suntem nevoiți să le dăm la samsari pe un preț de nimic”.

Până la o rezolvare a situației, țăranii se chinuiesc cu animalele și sunt îngroziți că după o vară secetoasă vine iarna în care nu vor mai avea cu ce să le hrănească. O situație fără ieșire!