GEORGE COANDĂ

Nu ştiu cui îi foloseşte polemosul dintre primii doi bărbaţi de stat ai ţării, dar, de dat, nu dă bine în ochii opiniei publice. Nu dă bine şi pace. Este de văzut însă că herr Klaus Werner Iohannis, îmi pare rău pentru Domnia Sa, face ce face şi nu-şi poate depăşi condiţia de primar al Sibiului. Cu toată buna mea voinţă de a-i acorda unele circumstanţe atenuante, sperând să intre odată şi odată în haina de preşedinte de republică şi nu de ONG-ist, se pare că are ceva în neregulă în caracter arătându-se, atunci când nu e cazul, pricinos, călcând (ca să nu spun pe) alături de prevederile constituţionale de „primus inter pares”, adică de mediator, cu alte cuvinte de înţelept. De bună seamă că nu am nicio pornire specială de a-l crede uşă de biserică pe Călin Popescu-Tăriceanu, dar a-i răstălmăci cu rea voinţă cuvintele mi se pare a fi o lipsă evidentă de fair play, pentru a arăta cine e jupânul. Cert e că gâlceava asta are tâlcul ei, iar Călin Popescu-Tăriceanu, considerând că preşedintele republicii se erijează în judecător suprem uitând de principiul sacrosanct al prezumţiei de nevinovăţie, a lansat un tir, ironic, pe direcţia lui herr Iohannis, văzându-l în chip de Duhul Sfânt coborât pe plaiul mioritic şi săpând cu râvnă la dărâmarea guvernului PSD. La rându-i, her Iohannis, prin intermediul graţioasei purtătoare de vorbe, Mădălina Dobrovolschi, chiar l-a luat la pumni pe preşedintele Senatului României, acuzându-l că este paralel cu realitatea preţului benzinei la pompă. Or, ascultând spusa tăricenistă, am aflat că n-a zis ceea ce a… inventat herr Iohannis. Este clar că n-a avut cu ce să-l prindă pe picior greşit şi s-a avântat întru o nefericită născocire. Oricum, pare-se că războiul între herr Iohannis şi Coaliţia PSD-ALDE, şi mai ales cu capii acesteia, Dragnea şi Tăriceanu, este total. Impresia e că nu mai există cale de împăcare. Ceea ce pentru ţară nu este de bun augur. Dar nu este vina poporului român că lui herr Klaus Werner Iohannis nu-i este pe plac actualul guvern. Poporul român, însă, doreşte cu siguranţă un lucru: guvernul să fie lăsat să lucreze. Şi doar el are dreptul suveran de a decide dacă lucrează bine sau nu.