GEORGE COANDĂ

Recenta şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a luat în discuţie o serie întreagă de probleme vitale pentru înlăturarea şi şi preîntâmpinarea unor vulnerabilităţi care ar putea periclita siguranţa noastră naţională. Şi una dintre aceste probleme vitale, pe larg dezbătută, a vizat, după cum ne-a adus la cunoştinţă domnul preşedinte al republicii, Klaus Werner Iohannis, în conferinţa de presă de după CSAT, industria de apărare, în mod special complexul de producţie militară „Romarm”.

Ceea ce mi-a atras atenţia, făcând să-mi sune imediat un semnal de alarmă, a fost hotărârea CSAT de a căuta – asta a fost expresia domnului preşedinte – nişte investitori străini pentru a le da pe mână industria naţională de armament pentru, chipurile, reorganizarea şi refiabilizarea acesteia. Or, cu mici excepţii, investitorii străini, cărora li s-a cam dat de pomană o bună parte din patrimoniul industrial românesc, s-au pus harnic şi cu spor pe distrugere. Ca să dau unele exemple, de-a dreptul criminale, le voi da din Târgovişte, pentru că le cunosc prea bine ca ziarist. Iată-le. Americanii, adică cică nişte investitori de pe lângă Chicago, în trei ani – a se reţine: în trei ani! – au ras de pe faţa planetei celebra Întreprindere de Strunguri Automate – SARO. Este concludent acest exemplu? Este concludent de dramatic. Ruşii lui Putin, de asemenea, au fost cadorisiţi cu Întreprinderea de Utilaj Petrolier – UPET şi cu Combinatul de Oţeluri Speciale – COST şi nu mai e mult şi se alege praful şi de una şi de altul. Şi aceste exemple sunt concludente? Ba bine că nu. Şi de-o fi să fie „împroprietăriţi” nu ştiu care investitori de aiurea cu „Automecanica” din Moreni, o întreprindere de producţie militară de recunoscută performanţă, mereu boicotată premeditat, teamă-mi e că va ajunge… la fier vechi.

Oare de ce nu sunt şi în acest domeniu încurajaţi investitorii autohtoni? Ştiţi de ce? Ca să nu-i supărăm (a se reţine: cercuri de interese mafiote) pe cei din NATO! Apropo de conferinţa de presă de după CSAT. La o întrebare incomodă generată de temerea lui Călin Popescu- Tăriceanu, al doilea om în Statul Român, că domnul Klaus Iohannis nu va ţine cont de votul românilor la apropiatele alegeri parlamentare, temere exprimată într-o cerere de garanţie publică din partea preşedintelui, acesta, evident enervat, a dat un răspuns stupefiant şi anume că nu ia în seamă – citez – „obrăznicia politică”. O, vai, domnule preşedinte! Cum se poate de v-aţi pierdut proverbialul dumneavoastră calm nemţesc?! Cumva v-aţi simţit dat de gol? N-a fost frumos. Păcat, mare păcat.