ALINA MAVRODIN VASILIU

Motto: „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” - Mark Twain

Îmi amintesc cu mult drag de o emisiune a fostului post TV ARTPRESS, post pe care a trebuit să-l vindem în 2011 din cauza mafiei PDL-iste care ne-a asasinat economic. Emisiunea se numea „Printre oameni” și o avusesem și în grila fostei Antena 1 Târgoviște.

În paranteză fie spus, tot o gașcă nenorocită a pus gând rău și Antenei 1 Târgoviște, făcând o presiune infernală asupra conducerii Antena 1 și asupra CNA-ului de la acea dată pentru ca postul central să renunțe la colaborarea cu Trustul ARTPRESS. Zeci de reclamații nefondate au curs atunci la CNA împotriva noastră, menite să le dea ocazia celor care monitorizau Antena 1 Târgoviște să ne amenințe cu amenzi, să ne sperie, să ne descurajeze și să ne facă să renunțăm la emisiunile în care telespectatorii denunțau cu nume și prenume corupția din Dâmbovița. La fel s-a întâmplat și cu TV ARTPRESS după ce a venit PDL-ul la putere.

Emisiunea „Printre oameni” era una dintre cele cărora dâmbovițenii îi duc astăzi dorul, îi simt lipsa. Mai cu seamă că din 2011, de când nu mai există TV ARTPRESS în Dâmbovița, nu prea se mai vorbește deschis despre problemele, necazurile, dezamăgirile și așteptările lor. Noi îi învățasem cu dialogul liber și democratic în Dâmbovița și au simțit în TV ARTPRESS, în Radio D și în Jurnal de Dâmbovița niște parteneri sinceri, cu care se putea discuta. De când am rămas doar cu Jurnal de Dâmbovița facem eforturi mari să umplem golul lăsat de dispariția celor două „surori” de trust și îmi este clar că și dâmbovițenii resimt această pierdere din presa locală. Mi-am dat seama de asta și joi, din discuțiile pe care le-am purtat cu cei care au venit în fața Palatului Administrativ din Târgoviște ca să-i întâmpine pe jurnaliștii Antenei 3.

Prezența echipei de la Jurnal de Dâmbovița a produs bucurie și a stârnit interesul dâmbovițenilor, care și-au amintit imediat de fosta TV ARTPRESS și chiar de fosta Antena 1 Târgoviște, deși cea din urmă și-a încetat emisia în 4 aprilie 2005. Adică în urmă cu 10 ani. Și totuși, mulți dâmbovițeni nu au uitat că timp de 7 ani (1998-2005) le-am reprezentat interesele, informându-i cu corectitudine în ciuda tuturor presiunilor politice infernale care făcuseră la București „potecă” spre sediul Antenei 1, unde prigonitorii noștri erau la mare preț pentru conducerea de la acea dată. Unii politicieni din Dâmbovița ne-au transformat chiar în monede de schimb, negociindu-ne fără scrupule dispariția, ca și cum dacă noi n-am mai fi făcut emisiunile cu pricina, problemele oamenilor n-ar mai fi existat. Politica struțului și chiar mai rău!

Încă o dovadă clară că așa stau lucrurile o avem de la întâlnirea de joi seară, când am stat de vorbă pe îndelete cu mulți dintre dâmbovițenii care s-au adunat în număr mare în jurul caravanei Antena 3. I-am rugat să ne transmită mesajele lor pentru jurnaliștii Antena 3 la aniversarea celor 10 ani minunați, dar și grei, pe care au dorit să-i marcheze cu o vizită… printre oameni. Le mulțumim încă o dată că au pus și cetatea Târgoviștei pe harta caravanei lor. Era firesc ca Jurnal de Dâmbovița să consemneze acest eveniment, mai cu seamă că Antena 3 a avut de pătimit, ca nicio altă televiziune națională, pentru hotărârea de a nu părăsi baricada luptei împotriva corupției instituționalizate. Și nu de puține ori, cazurile din anchetele noastre de presă au fost preluate și de Antena 3.

Doar că nu mică mi-a fost mirarea când, după mesajele și urările pentru Antena 3, am fost asaltată de dâmbovițenii prezenți cu problemele lor multe, grave și cronice, de care nici autoritățile și nici restul presei din Dâmbovița nu par să fie interesate, darămite să le mai și rezolve. Să le asculte, nici atât. Pur și simplu foarte mulți dintre cei cu care am discutat ne cereau să reluăm cumva fostele noastre emisiuni „Printre oameni”, ca să ajungă și la aleșii neamului strigătele de disperare, de suferință, de cumplită dezamăgire ale celor care se simt ignorați, disprețuiți și abandonați de autorități. Da, eu l-am înțeles perfect pe Mircea Badea atunci când a declarat că necazurile dâmbovițenilor care i s-au plâns la Târgoviște l-au stors de energie și l-au deprimat. Ascultându-le poveștile, nu-ți dorești decât să ai puterea să-i ajuți și te revolți când știi că cei care au puterea, nu o fac.

Sentimentul neputinței în fața nedreptăților te revoltă, te seacă la suflet, cum se spune. Și știți de ce? Pentru că și noi, ca jurnaliști, fiindcă suntem oameni adevărați și nu niște bolovani nesimțitori, trăim de prea mulți ani aceeași devastatoare dezamăgire după fiecare rundă de alegeri așa-zis democratice, care au fost mereu, de fapt, niște episoade de jaf electoral criminal organizat. Acesta să fie motivul pentru care cei mai mulți dintre politicieni evită să stea printre oameni?

www.alinamavrodin.ro