GEORGE COANDĂ

Cum alegerile locale şi parlamentare se apropie în viteză – ştiţi, timpul nu are răbdare! – partidele au intrat într-un fel de delirium tremens şi ca să aibă un avantaj (n.b. : nu în interesul naţiunii, hai să fim serioşi!) se gândesc, deocamdată tactic, cam cum s-o dreagă ca să le meargă, ca atare ce alianţe să pună la cale. Şi pe chestia asta de psihologie politică, în spaţiul presei, dar şi în cel public circulă cele mai surprinzătoare zvonuri privind nişte bizare alianţe politice. Ca, de pildă, o posibilă strângere de mână între Pro România şi PNL, până una-alta la palier local. Or, dacă s-ar petrece aşa ceva, alegătorii de rând, milioane, „talpa ţării”, s-ar întreba pe bună dreptate ce îngemânare filosofico-ideologică ar exista între cele două partide, unul social-democrat, celălalt neoliberal popular. E drept, privite astfel lucrurile nu există, certamente, nici una. Totuşi, hai s-o spunem p-aia dreaptă, în Românabsurdistanul politic, nicio formaţie cu firmă de partid, n-are, pe bune, nicio filosofie. Sunt doar nişte firme politice. Atât şi nimic mai mult. După treizeci de ani de trădări şi dezastre economice şi sociale, românii s-au cam prins, inteligenţi cum sunt din fire, cum stă treaba cu aşazisele partide. Căci, în Românabsurdistan, să nu ne mai minţim, n-avem partide, doar nişte găşti de interese, nişte triburi care n-au depăşit stadiul de peşteră şi care se bat ca să pună mâna pe mamutul Puterii. Că, de, ciolanul mamutului este mai plin de sevă decât un os de bou. Şi cum în zilele noastre, bântuite şi de molima Coronavirusului, bătălia electorală anunţându-se destul de greu, al dracului de greu, de câştigat de unul singur, a început sarabanda alianţelor, în aparenţă contra naturii, între triburi, indiferent dacă se află în grota de dreapta sau de stânga. Pofta este de neostoit pentru osul mamutului Puterii. Şi loco şi central. Restul, adică naţiunea, nu contează.