Motto: „În politică, trufia stârnește tirania, terorismul, dictatura”

(Părintele Arsenie Boca)

ALINA MAVRODIN VASILIU

www.alinamavrodin.ro

Vă citez astăzi din „Cărarea Împărăției”, pe care ne-a lăsat-o ca pe un testament spiritual Părintele Arsenie Boca: „Când nu mai răspund oamenii la chemarea dragostei lui Dumnezeu, dau de asprimea dreptății Sale, când spre pedepsirea răutății, îngăduie războaiele. Atunci, viața oricui se află în primejdie de moarte, și a celor de acasă, și a celor de pe fronturi”.

Vedem consecințele în toată hidoșenia, transmise non-stop, de parcă Cineva ne-ar avertiza continuu că omenirea e pe drumul cel rău. Pe ultimul drum! Le căutăm sensul și logica foarte departe, deși noi înșine, prin comportamentul nostru lipsit de umanitate, suntem pricina tuturor războaielor. Și a celor „de la frontieră”, așa cum le numesc analiștii, dar și a celor din interior. Mai ales din interiorul fiecăruia dintre noi.

De câte ori nu a gândit, chiar și cu glas tare, oricare dintre noi că ceea ce se întâmplă e semn că sfârșitul lumii nu e departe? Ei bine, tot Sfântul Ardealului ne-a lăsat scris în cuvinte vii când vine sfârșitul lumii: „Când fărădelegile vor încleșta mintea și inima oamenilor și-i vor sălbătici așa de tare, încât vor zice că nu le mai trebuie Dumnezeu și Biserică și Preoți, încât va fi sălbăticirea și nebunia urii (Luca 6,11) peste tot pământul, atunci vine sfârșitul”.

E aproape, după cum se arată, dacă nu cumva începutul sfârșitului îl trăim chiar noi și ne imaginăm că zestrea de păcate în generații adunate va fi de vreun folos copiilor noștri. Câți dintre noi suntem conștienți că lipsa credinței și a educației creștine a umplut pământul de monștri cu măști umane și apucături de fiare? Puțini, pe zi ce trece tot mai puțini! Deși balanța s-ar cuveni să se încline în folosul dreptei judecăți, fiind înzestrați „de la natură”, zic unii, de la Tatăl Ceresc în realitate, cu rațiune.

După cum ne-o dovedesc vremurile pe care le trăim, rațiunea pare să-și doarmă somnul de veci. Din timp în timp, însă, horcăie de se prăbușesc avioanele, ca semn că e doar în comă profundă. Este însă legată la aparatele sofisticate ale „luptei pentru democrație” care dau omenirii falsa impresie că ar mai fi trează încă rațiunea puternicilor planetei.

Bănuiala mea este că ei mai sunt străbătuți doar spasmodic de sentimente umane, stăpânite și acelea de instincte primare. Teamă mi-e însă că spasmele lor camuflate diabolic în declarații politice sau în tăceri complice sunt de fapt expresia trufiei și nu au nicio legătură cu Dragostea pentru binele aproapelui pe care o presupune slujirea interesului public.

Părintele Arsenie Boca ne-a prevenit, cu mult timp în urmă, despre marele pericol care paște omenirea atunci când intră pe mâinile celor plini de trufie. „Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile și le-a pus în conflict. În politică, trufia stârnește tirania, terorismul, dictatura; în religie, inchiziția, despotismul, protestantismul; în știință și economie, materialismul; în artă, senzualismul; în toate a băgat anarhia față de Dumnezeu”.

Așa-i că descrierea se potrivește perfect pentru vremurile pe care le trăim? Le căutăm „logica” în dezbateri interminabile despre efectele, dar nu și despre cauzele care aprind fitilele la butoaiele cu pulbere ale conflictelor mondiale, naționale, familiale și personale. Când, de fapt, cauza poate fi rezumată astfel: Unde Dragoste nu e, Trufie e! Și Vrajbă e! Și Război e!

Dumnezeu să-i ierte și să le odihnească sufletele în Raiul său ceresc celor 298 de pasageri ai avionului doborât... de trufia mascată în „lupta pentru democrație”, la fel pe cele ale sutelor de morți în războiul dintre israelieni și palestinieni, dar și pe ale milioanelor de victime ale războaielor interminabile pentru colonizarea economică, pricină până la urmă a tuturor celorlalte tragedii.

www.alinamavrodin.ro