GEORGE COANDĂ

Cred că prin bizarele noastre partide politice bate un fel de taifun Nino, amestecat cu un tsunami, le scutură de mamă, mamă, ce ne-om face că sondajele ne bat cu deştu la obrazele noastre îngroşate în atâtea decenii de democraţie trădată de statul (aşa-zis) de drept românesc. Când le categorisesc drept bizare, partidele noastre politice, mai vechi, mai noi, mai amestecate, se fac, parcă, luntre şi punte să-mi confirme această părere.

Sunt năucite de scăderea în sondaje, de mişcările aiuritoare ale făcăturii de partid a lui Traian Băsescu, de ameninţările, aproape zilnice, cu cătuşele DNA, dar mai ales de căutarea unei identităţi ideologice care nu le iese. Marii pretendenţi la locuri cât mai multe în măreaţa Casă a Poporului se află, azi, când vorbim, bântuiţi de existenţiale dileme. Primul la strigare în barometrul sondajelor, PSD, are deja o problemă pe care, pare-se, n-o conştientizează cu acuitate. Este vizibil marcat de o labilitate acţională care-i slăbeşte startul înainte de apropiata bătălie finală din decembrie. Alegătorii, dar mai ales simpatizanţii şi, de ce nu, chiar membri ai partidului sunt, nu mă îndoiesc, şi surprinşi de nehotărârile, aş zice bâlbâielile, conducerii, Liviu Dragnea trezind prin jocul de „uite-l nu e” îndreptăţite suspiciuni. Lasă impresia că are deasupra capului „sabia lui Damocles”. Şi, pe măsură ce pierde în sondaje în favoarea lui Victor Ponta şi Gabriela Firea, i se citeşte pe fizionomie nervozitatea. Ceea ce, pentru un lider politic, poate costa imaginea partidului. Pe la PNL nu se vede la orizont niciun semn că s-ar simţi bine. Este asemenea unui automobil cu două volane (Gorghiu şi Blaga), niciunul sincronizându-se, ca atare se şi vede clar că se îndreaptă spre prăpastie, iar „patronul” Klaus Iohannis este lipsit total de abilităţi managerial-politice şi orice ar face (gesturi populiste destul de stângace), nu reuşeşte să oprească iminenta catastrofă.

Tandemul diumvirilor este unul care, evident, calcă în străchini, oricâte chefuri bogate/selecte în exotice substanţe nutritive şi alcooluri fine ar organiza buldogul prin localuri de cinci stele pe malul mării. ALDE, cu tot respectul pentru dom’ Tăriceanu, nu îi tentează cu hotărâre pe liberali să-i întărească ograda. UDMR stă viclean la cotitură, gata să-şi ofere balamaua cu i îi va da… autonomia secuimii. Până una-alta. Iar oricât s-ar zbate precum o caracatiţă pe uscat, agitându- şi tentaculele, asemenea unor aspiratoare de muşterii la masa PMP, neliniştitul marinar ex-preşedinte se ambiţionează să mai facă jocurile pe eşichier. Ce-i drept, a stârnit ceva valuri şi frisoane, crezând încă în naivitatea românilor. S-ar putea să fie o furtună într-un pahar cu apă. USR, hai să fim serioşi, e o glumă. O încercare nedibace a unor trăgători de sfori de pe la Cotroceni şi din Oculta mondialistă. Ce să-i faci, şi Oculta o mai dă-n bară. Ce-o mai fi pe eşichier e doar plevuşcă. Şi taifunul/tsunami-ul alegerilor se vede ridicându-se la orizont. Iar teroarea îndoielii sfâşie leadership-urile. Alo, hai să vă văd iarna asta la faţă!