GEORGE COANDĂ

…aşa arată România zilelor noastre. Un excelent documentar de televiziune, difuzat deunăzi, realizat în „nordul sălbatic”, adică acolo unde harta României „se agaţă în cui”, pe segmentul mare de graniţă desfăşurat pe spaţiul montan maramure şeano-sucevean, a deconspirat o realitate de-a dreptul halucinantă. Să spunem că această deconspirare vizează o frontieră a Uniunii Europene şi NATO. Or, segmentul de frontieră maramureşeano-sucevean practic nu mai există. Fâşia de frontieră, cum este numită, a fost invadată de o vegetaţie bogată şi, mai ales, de păduri. Iar acest segment de fâşie a devenit un „teritoriu al nimănui”, o patrie a briganzilor de frontieră, a traficanţilor, şi ucraineni, şi români, de ţigări falsificate şi nu numai, care zburdă fără să păţească nimic. Vorba aia, „prinde orbul şi scoate-i ochii”. Poliţia de frontieră este insuficientă numeric, iar poliţiştii, din vânători de tâlhari, au devenit vânatul tâlharilor ucraineni, dotaţi cu armament de ultimă generaţie. Cum armata noastră e alergată, atâta câtă mai este, prin pustietăţile Afghanistanului, grăniceri nu prea mai avem, parcul de maşini este pe sponci, învechit şi lipsit de carburantul necesar, iar clădirile pichetelor înaintate sunt fie părăsite, fie gata să se prăbuşească. În documentarul vizionat apare şi o drezină pe care poliţiştii de frontieră, culmea, o împingeau la deal, pentru că o lăsase motorul. Şi, cu toate strigătele de disperare lansate de amărâţii de păzitori ai frontierei de stat, a UE şi NATO, către Parlament şi Guvernul României, tăcere deplină. Ca şi cum Bucureştiul guvernamental ar fi complice cu „piraţii frontierei” din, aşa cum l-au văzut realizatorii documentarului, „nordul sălbatic”. De fapt, de multă vreme ţara asta este ca un sat fără câini.