George Coandă

...adică de la 23 august  1944. La treizeci de ani de la revoluţia cu taine încă nedesluşite din decembrie `89, oare îşi mai aduce cineva aminte de acea zi istorică? Poate, unii, tineretul patriei habar n-are. Pentru că, timp de vreo câteva decenii, a fost ziua naţională a României socialiste, cică o odioasă sărbătoare comunistă cu ordin de la Kremlinul stalinist (aici există un oarecare adevăr, astăzi este şi hulită şi uitată.

Tot la ordin, dar dinspre alte Înalte Porţi. Oricum ar sta lucrurile, şi mă refer la „interpretările” date de propaganda partidului comunist „insurecţie armată” sau „revoluţie” de eliberare naţională şi socială, antihitleristă şi antiimperialistă”), şi de ştergerea din paginile de istorie a rolului esenţial al regelui Mihai I în salvarea statului român atunci, 23 august nu poate fi trecut sub tăcere.

De bună seamă, această dată a fost o zi naţională falsă ( şi dacă este să fim sinceri până la capăt, marile puteri occidentale învingătoare în al Doilea Război Mondial au validat falsul), căci, adevaratele zile naţionale sunt 9 mai ( proclamarea independenţei de Stat în 1877) şi 1 decembrie  (Împlinirea Marii Uniri la 1918) – 9 mai şi acum, nu ştiu de ce nu este declarată zi naţională!, 23 august, totuşi, nu trebuie alungat, ca moment decisiv în destinul naţiunii române, în tainiţele uitării.

Nu, la 23 august 1944, nu s-a instalat comunismul în România, asta s-a întâmplat ceva mai târziu cu binecuvântarea Washingtonului, Londrei şi Parisului;  nu, atunci gestul eroic de un uriaş curaj patriotic al tânărului rege Mihai I a salvat națiunea, prin ordinul de „întoarcere a armelor” împotriva Germaniei naziste şi trecerea României în tabăra antihitleristă a dat posibilitatea Armatei Române să iasă învingătoare din al Doilea Război Mondial, iar statul român, care, conform unor înţelegeri Stalin-Churchill-Roosevelt, urma să fie înghiţită de URSS, prin acest ACT ISTORIC a fost salvată ca stat de pe harta publică a lumii. Măcar pentru asta, 23 august merită a nu fi uitat!