GEORGE COANDĂ

În ultimul editorial al anului care, iată, se pierde în istorie, îndrăzneam să-mi îndemn compatrioţii a nu-şi pierde Speranţa. Da, cu S! Pentru că, atunci când nu mai speri nimic, totul este pierdut! Or, poporul român, în toată îndelungata sa viaţă istorică, niciodată nu şi-a pierdut Speranţa. A fost să fie, şi va fi, Cutezanţa sa de a dăinui şi a nu se lăsa înfrânt. Iar cel ce semnează acest editorial, şi care vine, hăt, de departe din adâncul veacului care a trecut de ceva vreme, intrat şi el în analele istoriei, necrezând vreodată că îi va fi dat să prindă acest an, încă în putere şi cu mintea lucidă, poate că este o mărturie vie a acestui sentiment al Speranţei la români, acesta fiindu-le unul din felurile existenţiale de a fi. Ce ne aşteaptă la acest început al celui de-al treilea deceniu al secolului XXI din cel de-al treilea mileniu după Hristos? Multe şi grele, unele foarte grele provocări şi înăuntrul ţării, dar şi din afara fruntariilor ei. Una din provocările cu care deja ne confruntăm este asta a pandemiei de Covid-19, o alta, condiţionată însă de pandemie, este revenirea în fire a economiei naţionale, şi, în mod deosebit obligatoriu, reindustrializarea în ritm rapid a industriei care a fost transformată întrun „morman de fier vechi” de magia prădătorilor de ţară bântuitoare, mai ales, a „clasei politice” mână-n mână cu tâlharii „globalizatori” din afară, resetarea întregii vieţi sociale şi aducerea ei la standardele moderne ale secolului în care trăim, şi nu numai. Iar în ceea ce priveşte provocările de peste fruntarii trebuie să fim cu ochii vigilenţi şi cu arma în poziţie de apărare spre răbufnirile imperiale ale Kremlinului care se va opune cu înverşunare Reunirii Basarabiei cu Patria Mamă şi ne va lua în cătare, deja ne-a luat, pentru că suntem straja de sud-est a UE şi NATO. Dar provocările vin, chiar primejdioase, dinspre... UE.Vom reuşi să ne smulgem din starea de colonie? Rămâne de văzut. Provocările, deci, sunt imense. Şi, totuşi, cu Speranţă în suflete, SALUT, 2021!