GEORGE COANDĂ

Politicienii români, indiferent de culoare, şi mai ales guvernanţii, în frunte cu preşedintele republicii, dar şi marea majoritate a „păturii” intelectuale (oportuniste), habar n-au pe ce lume trăiesc şi împing România, precum orbeţii, într-o prăpastie geopolitică. Cu siguranţă sunt loviţi de „sindromul năucilor”. Cât despre o politică externă coerentă, inteligentă, creativă şi predictivă (o fi de rău dacă zic şi patriotică, în sensul securizării şi prezervării Fiinţei naţionale româneşti?), până una-alta, nicio adiere de vânt proaspăt, adică revigorator. Despre ce vorbim? Nu mă îndoiesc, despre iluzii pierdute pe „puntea suspinelor”, românii fiind zilnic trădaţi de nişte mancurţi (pitici anistorici = fenomen de nanism patologic antinaţional), şi politici, şi economici, şi mediatici (unii „miruiţi” cu calpii argintii ai… intereselor asasine globalizatoare).

La aproape treizeci de ani de la întâmplările „revoluţionare” din Decembrie ´89 (încă obscure, ca atare nu ştim prea bine ce au fost, o „schimbare la faţă a României”, cu efecte în „perspectiva istoriei”, deocamdată tragice; ne-am câştigat libertatea, dar ne-am pierdut demnitatea naţională), iată-ne prinşi, ca întreaga Uniune Europeană, dar fără vreun orizont geopolitic prietenos/ productiv/ securizant, pentru destinul nostru ca neam şi ţară (stat naţional unitar), în „cercul răului”, cum l-a văzut/priceput un important şi credibil oficial de la Bruxelles. Este ca o menghină a iliberalismului cu răsuflare hegemonist imperialistă. La est emană răsuflările „Siberiilor de Gheaţă”, Rusia putiniană, regeneratoare a unui „kominternism” agresiv sui-generis, la sud Turcia erdoganiană (reactivând pretenţiile unei turcocraţii nicicând uitate) este promotoarea unui neootomanism pan-eurasiatic, iar la vest Statele Unite, la cheremul liberului arbitru geoeconomic, propovăduit/practicat de businessman-ul ultrapragmatic Donalt Trump, în sensul unui protecţionism inside (America first), deci egonaţionalism manifest, urmează să-şi retragă scuturile militare din Europa, s-o divizeze, presând însă unele ţări, printre care şi România, să-i cumpere armamentul.

O Românie lăsată, astfel, în voia sorţii, bântuită de spaime, dar datorită unei mitomanii fatidice agăţându-şi speranţa, în virtutea unei inerţii… fidele, de Marele Licurici, care-şi va stinge lumina protectoare în direcţia noastră, şi de al patrulea Reich merkelian, care, pe bună pace cu Moscova lui Putin, nu ne va fi de mare folos. O Românie, deci, fără busolă geopolitică, plutind prin ceaţă în derivă. Lipsită de o clasă politică responsabilă, trădată de piticii mancurtizaţi, anulându-i-se filonul fiinţial patriotic, doar Duhul Sfânt mai poate salva România din „cercul răului”.