GEORGE COANDĂ

Mâine este Ziua Cetăţii, adică a Târgoviştei, când se cuvine şi, de altminteri, este firesc să privim în trecut, în prezent şi, pe cât este posibil, în viitor. Deci, remember cu perspectivă. Aşadar, la peste şapte sute de ani de existenţă urbană şi la peste şase sute de când a devenit capitală a ţării Româneşti, Târgoviştea care, pe bună dreptate, poate fi privită ca o Cetate Eternă a românităţii, se află într-un moment al redefinirii sale economice, sociale, culturale, o redefinire capabilă, sau nu, să o racordeze la noile trenduri ale evoluţiei Uniunii Europene, dar şi a evoluţiei planetei Pământ în general. Deci, quo vadis Târgovişte? Aş vrea să fac o observaţie îndreptăţită care, chiar dacă ţine de patriotism local, din parte-mi unul sincer, consider că a-ţi iubi oraşul în care trăieşti nu este un sentiment ruşinos, pentru că, prin relaţie osmotică, înseamnă a-ţi iubi patria. Deci, aud destul de des spus pe seama Târgoviştei prin media cum că ar fi „un oraş provincial” (cu sens peiorativ) sau „un oraş mic”. Regretabil! Şi mă deranjează, mă mâhnesc astfel de păreri. De bună seamă că nu se poate compara cu Cluj- Napoca, Iaşi sau Constanţa, dar, păstrând proporţiile, nu este mai puţin important, fie şi în viziunea contemporană urbanistică. Priviţi, Târgoviştea este un oraş frumos, o spun străinii veniţi de peste fruntarii, respiră, din orice parte l-ai avea în vedere, a urbanitate modernă, chiar dacă mai sunt de făcut unele retuşuri, şi după un recul, înregistrat după 1989, percepi că ceva de bine se întâmplă, că administraţia locală desfăşoară o benefică revigorare a – cum ne place nouă, târgoviştenilor, să ne alintăm pe bună dreptate urbea – „Cetăţii inimilor noastre”. Haideţi să nu mai fim cârtitori, încă o dată vă îndemn să priviţi, străvechea Cetate a Basarabilor renaşte. Nicio schimbare în destinul unei aşezări, fie oraş ori comună, în procesul complex de adaptare la noile orizonturi ale devenirii, mai ales într-un timp atât de dinamic al transformărilor, aşa cum e cel pe care-l trăim acum, nu se produce fără „chinurile facerii”. E firesc! Târgoviştea, însă, în această a doua jumătate a celui de-la doilea deceniu al secolului al XXI-lea, luaţi seama, priveşte spre viitor cu încredere, renăscând precum legendara pasăre Phoenix. Să-i fim pasionaţi ziditori, s-o cinstim precum merită şi s-o iubim! Şi fiindcă suntem în anul Centenarului Marii- Uniri şi Istoria depune mărturie, Târgoviştea a fost, şi simbolic este, una dintre eroicile cetăţi ale Unităţii Naţionale. La mulţi ani, Târgovişte!