GEORGE COANDĂ

Caracalul a devenit atât de celebru peste noapte – nu că n-ar fi fost celebru datorită unui anumit car din bancurile populare care s-ar fi răsturnat aici plin cu nătăfleţi – încât te apucă groaza şi o sufocantă revoltă când te gândeşti ce s-a putut petrece acolo. Şi cu toate că n-ar fi vorba de o noutate – înmulţirea criminalilor în serie, urmaşi... în serie ai lui Rîmaru de dinainte de ’89 – cazul de la Caracal ridică o seamă de întrebări năucitoare. Parcă ne-ar bântui blestemul Mioriţei, cuprinzându-ne din ce în ce mai înfiorător de-a lungul şi de-a latul ţării. Deja tragedia de la Caracal este cunoscută de întreaga ţară, dar a îngrozit şi lumea civilizată de peste hotare, o tragedie, o incredibilă monstruozitate canibalică produsă de un psihopat lombrosian în faţa căruia statul de drept român, ca şi în „cazul Sorina”, s-a dovedit inexistent, un stat ratat, ori şi mai rău, unul în care forţele de ordine publică şi justiţia sunt, de sus în jos, infectate până la putrefacţie de inumanitate şi de corupţie malefică. Nu plâng după societatea socialistă defunctă în decembrie ’89, dar, după, România este gata de a fi ea... defunctă. Şi, zău, parcă Miliţia populară şi procuratura şi corpul judecătoresc erau mult mai eficiente în a interveni în situaţiile când lombrosienii şi raskolnicovii scăpau din peşteră. Or, ce se întâmplă acum este de bezna minţii. Pentru că în tragedia de la Carcal, şi poliţia, şi setesiştii, şi procurorul, şi judecătorul – ăştia chiar că sunt parte din gloata aceia din carul ăla răsturnat de proşti – au scuipat şi au călcat pe Constituţie şi îmi asum această revoltă împotrivă – prin neprofesionalism, incompetenţă şi tembelism. Şi degeaba s-au burzuluit ofuscat herr Iohannis, şi premierul Viorica Dăncilă, şi procurorul general al republicii – degeaba, degeaba! -, răul a cangrenat societatea românească. Teamă-mi e ca această tragedie caracaleană să nu fie speculată politic, că tot suntem – cu startul furat – în campanie electorală prezidenţială. Avem un precedent, ăla iohannisian, cum că „a trebuit să moară oameni...” Şi a căzut un guvern. Dacă s-ar întâmpla aşa ceva, şi nu după stupidul model #rezist, să punem de-o revoluţie adevărată care să trimită acest sistem putregăit la lada de gunoi a istoriei!