GEORGE COANDĂ

La celebra sală a congreselor de la fostul palat al regilor României, Partidul Social Democrat şi-a ţinut, recent, un congres, iată, ceva mai special, doar de alegere a noului staff, un congres, aş zice, de salvare de la înec. După alegerile europarlamentare pe care le-ar fi pierdut în faţa unei Opoziţii bântuite de o dihonie cum numai pe la români se poate petrece – de fapt, este doar o înfrângere aparentă, la nivel moral de bună seamă – şi după ce "el lider maximo" Liviu Dragnea a fost trimis la temniţă, partidul fiind decapitat, fără îndoială, politic, dezastrul părea iminent, inamicii prezicându-i o rapidă dispariţie. Însă, ceea ce inamicii n-au luat în calcul este bazinul electoral încă semnificativ de care dispune PSD, mărimea ca efectiv – numericeşte cel mai însemnat din viaţa politică românească şi cu semnificativ impact în cea a UE – cât şi consistenţa sa internă ca unitate. Ca atare, Viorica Dăncilă s-a mişcat rapid, n-a lăsat ca timpul să treacă a pagubă, şi a pus de congres. Şi, ceea ce este de apreciat, a gestionat cu inteligenţă, cu calm răbdător şi democratic lucrările, reînsufleţind partidul, ferindu-se cu abilitate de umbra lui Dragnea, eliminând din joc câţiva baroni – aici mai are de făcut curăţenie înainte de alegerile esenţiale de la anul – astfel că social-democraţii au fost, repet, cu grăbire remobilizaţi şi aduşi în prima linie a bătăliei politice. Mai are de trecut un hop esenţial, să se reinventeze. Este misiunea cea mai grea a triumviratului din fruntea leadership-ului PSD: Viorica Dăncilă - preşedinte, Eugen Orlando Teodorovici - preşedinte executiv (alegere surpriză, chiar dacă îşi anunţase, cu bâlbâială, dorinţa arzătoare), Mihai Fifor - secretar general (un tip motivant, un introvertit raţional). Eliberată de tutelarea obsesivă, care-i lua aerul, Viorica Dăncilă, prudentă, decentăm, dar nu temătoare, a început să se afirme ca un coerent om politic. Am şi o nedumerire. Nu ştiu de ce un om de calibrul lui Liviu Pleşoianu nu a fost luat în calcul, un veritabil om politic de stânga, şi pe care două atuuri îl recomandă cu prisosinţă: are carismă şi discurs eclatant. Când ai de câştigat o bătălie politică, nu trimiţi pe tuşă jucătorii care-ţi pot asigura un atac de succes. Invidiile şi orgoliile într-o astfel de bătălie pot avea efect de bombă nucleară.