❚ „Primele terenuri de tenis din Târgovişte au apărut în 1972, în spatele t ribunei a doua a stadionului. Acum nu mai este nimic care să amintească de ele, s-au ridicat vile” ❚ „În 1975 am fost campion judeţean de seniori, după o finală câştigată în faţa lui Dani Stănescu. Atunci a fost inagurată baza din Parcul Chindiei, cu 12 terenuri. Ţinea de UPET şi totul mergea bine” ❚ „În 1978 am devenit antrenor, mi-au trecut prin mână mulţi jucători şi jucătoare. Ionuţ Şesu, Dani Stănescu, Florentina Curpene şi Robert Joiţa sunt doar câteva nume! ❚ „Cea mai frumoasă amintire a mea, ca tehnician, e legată de Sorana Cârstea. Am pregătit-o şase ani, până când ea a ajuns la 12 ani şi i-am spus că trebuie să treacă la un alt nivel”

C.M.

„Pe Sorin Erlic multă lume îl confundă cu tenisul târgoviştean. Este atât de prezent la baza sportivă din Parcul Chindia, sau la diverse terenuri amenajate, încât ai impresia că timpul trece fără să îl afecteze. Şi-a început activitatea pe vremea când sportul era încă susţinut financiar de o industrie puternică, dar nu a dezarmat niciodată, ba dimpotrivă, a continuat, încurajat fiind de entuziasmul copiilor care veneau la tenis, dar şi de rezultatele celor pe care i-a antrenat de-a lungul timpului. A pregătit-o o perioadă şi pe una dintre cele mai bune jucătoare de tenis din România, mândria comunităţii noastre – Sorana Cîrstea, ceea ce înseamnă că truda şi priceperea domnului Erlic nu înseamnă doar vorbe. Harnic şi cu mult bun simţ, Sorin Erlic este un coleg pe care te poţi baza, dar şi un antrenor care îţi poate îndruma corect paşii către performanţă”, am redat declaraţia lui Ciprian Prisăcaru, fost director la CS Târgovişte, acum managerul Complexului Turistic de Nataţie.

„În 1975 am fost campion judeţean de seniori”

Rep.: Aţi fost martor şi la construirea terenurilor din parc.

- Primele terenuri de tenis din Târgovişte au apărut în 1972, în spatele tribunei a doua a stadionului. Acum nu mai este nimic care să amintească de ele, s-au ridicat vile. Erau pe suprafaţa de zgură, care se întindea pe câteva sute de metri pătraţi. Noi participam la campionatul judeţean, ne băteam cu Moreniul, cu Răzvadul, multe aveau echipe tari. În 1975 am fost campion judeţean de seniori, după o finală câştigată în faţa lui Dani Stănescu. Atunci a fost inagurată baza din Parcul Chindiei, cu 12 terenuri. Ţinea de UPET şi totul mergea bine… Cu timpul, au rămas doar opt, au vrut unii să facă patinoar şi au ajuns să pună doar betonul.

„În 1978 am devenit antrenor”

Rep.: Cea mai frumoasă amintire ca antrenor?

- În 1978 am devenit antrenor, mi-au trecut prin mână mulţi jucători şi jucătoare. Ionuţ Şesu, Dani Stănescu, Florentina Curpene şi Robert Joiţa sunt doar câteva nume. La CS Târgovişte am venit în 2006, Popescu şi Nedelcu au insistat pentru înfiinţarea secţiei de tenis. Am adus grupele de la Metalul, unde era greu să se mai facă ceva. Toţi sportivii au semnat cu CS. Au fost rezultate bune de-a lungul anilor, dar cred că cea mai frumoasă amintire a mea, ca tehnician, e legată de Sorana Cârstea. Am pregătit-o şase ani, până când ea a ajuns la 12 ani şi i-am spus că trebuie să treacă la un alt nivel. Apropo de antrenori, acum se fac mari greşeli în tenisul mare, chiar şi în cazul Simonei Halep: prea des sunt schimbaţi antrenorii, trebuie răbdare, trebuie timp ca să iasă ceva.

Rep.: Aţi avut o generaţie extraordinară de copii, la masculin.

- Da, aşa este, am o grupă foarte, foarte bună de băieţi, cu Vlad Breazu, Radu Papoe, Vasilică Duţă şi Andrei Voican – ordinea este întâmplătoare – sunt deja nume importante în tenisul juvenil din România. Au câştigat cam tot ce se poate câştiga la nivel de juniori în ţara noastră.