GEORGE COANDĂ

Pentru mine, ca jurnalist atent la mersul vremii, nu a fost o surpriză când am aflat că populaţia judeţului Dâmboviţa a descrescut dramatic. Informaţia parvenită din surse oficiale mi-a dat un fior de spaimă. Nu ştiu dacă a dat şi oficialităţilor judeţului. Dacă la 1989, populaţia judeţului era de peste 500.000 de locuitori, fiind unul dintre cele mai populate judeţe ale României, astăzi, când vorbim, a scăzut la aproape 400.000, iar perspectiva este mai mult decât sumbră, adică să ajungă prin 2060 la vreo 270.000. Deci, atunci, străvechiul judeţ Dâmboviţa va fi pe cale sigură de dispariţie. Populaţia va fi foarte îmbătrânită, iar tinerii – extrem de puţini din cauza prăbuşirii ratei natalităţii. De ce s-a ajuns aici? Se ştie, dar nu se iau măsurile corespunzătoare de redresare a acestei situaţii demografice catastrofale. Şi, mai ales că se cunosc prea bine cauzele. În primul rând, dezastrul – premeditat, de natură mafiotă – sectorului industrial, care a dus la lipsa locurilor de muncă. Cei mai mulţi foşti „oameni ai muncii”, bine specializaţi, emigrând să trudească şi să construiască pentru ţările bogate ale Occidentului. Apoi, sărăcia extinsă, devenită plagă socială, fapt demobilizator al tinerelor familii, pentru a aduce pe lume urmaşi, dar ce este de o incredibilă imbecilitate ţine de obtuzitatea guvernanţilor de a găsi cele mai fiabile strategii, mă rog, faimoasele, dar inexistentele, „proiecte de ţară”, capabile să readucă în fire România, economic şi, pe cale de consecinţă, social. Dar teamă mi-e de altceva şi nu cred a ţine de vreo scenarită, mi-e teamă că asasinarea ţării este planificată de oculta globalizatoare, avându-şi „caii troieni” printre aleşii neamului acestuia. Aşa că, dacă în 2060, dâmboviţenii vor fi pe cale tragică de dispariţie, va fi să dispară totodată şi o însemnată parte de istorie românească. Lansez, totuşi, SOS Dâmboviţa!