GEORGE COANDĂ

Este o vară fabuloasă, ne ard vipiile până la lichefiere, dar ne bat şi furtuni apocaliptice. Arşi şi bătuţi de fenomene meteo care parcă ar anunţa sfârşitul lumii, românii nici ei, rătăciţi cum sunt pe la o margine de Uniune Europeană, n-au habar care le va fi soarta în viitor. Iar parlamentarii, zbughiţi în „vacanţa mare”, unii prin zări exotice pe banii contribuabililor, îşi trag sufletul, zic ei, după ce un an de zile s-au odihnit în fotoliile din Casa Poporului, zicem noi.

Preşedintele României a tras câteva plimbări pe la Bruxelles şi Varşovia, dar nici el nu ştie prea bine de ce a fost pe acolo. Ba da, ştie că a fost în excursie. Premierul a sărit peste ditamai continentul asiatic şi a aterizat pe pământul Republicii Socialiste Vietnam, de pe unde România importa până acum vreun sfert de veac creveţi crocanţi şi alifii miraculoase din venin de viperă, alea de lecuit durerile de cap. Şi a constatat la faţa locului că socialismul construit de urmaşii lui Ho-Şi-Min, după ce vietnamezii ăia mici şi iuţi în luptă au bătut măr falnica US Army, Vietnamul a devenit un tigru economic al Asiei de sudest. Încă premierul nu ne-a adus la cunoştinţă ce învăţăminte a tras din ţara de pe fluviile Roşu şi Mekong. Televiziunile, în ceea ce priveşte viaţa românilor pe plan intern, ne informează până la saturaţie ce minunat petrec vara, şi pe la Mamaia şi prin Zanzibar şi pe unde nici nu te duce gândul, VIP-urile de toate felurile şi calibrele ca potenţial financiar, unele puşcăriabile (a se vedea alea politice şi foste politice), s-au cum se dau în stambă stuchindu-se pe micile ecrane, punându-şi poalele în cap, ce vreţi, chestie de rating! Românii sunt un popor vesel. Au voluptatea bârfei şi a can-canurilor. Dar ştiţi de ce? Ca să uite de crunta fericire pe care le-o oferă capitalismul românesc. Un lingvist deştept ar spune că am făcut uz de un oximoron. Adică de o contradicţie în termeni: crunta fericire. Ei, na, m-a bătut şi pe mine soarele la glagorie. Vedeţi, am ajuns un popor de pierde-vară, iar eu – v-aţi prins – v-am oferit o şotie editorialistă. Pa! Am plecat în concediu pe plaiurile din Carpaţi.