GEORGE COANDĂ

E drept că în fascinanta noastră viaţă politică se petrec, de un sfert de veac încoace, întâmplări, evenimente, tărăşenii – luaţi-le cum vă convine – care uimesc şi faimoasele democraţii euroatlantice, care democraţii se uită spre spaţiul politic valaho-carpatic ca la un bizar spectacol de circ şi-şi tot bat capul ca să priceapă cum devine cazul cu emergenta democraţie de pe la gurile Dunării, dar sunt lovite de violente migrene din pricină că nu pricep nimic.

De pildă cum e cu partidele de... companie, care, fără să fie alese de popor în parlament, sar pârleazul în Casa neamului din Dealul Spirii, agăţate precum căpuşa de elefant, după care îşi dau ochii peste cap, fac pe damele mofturoase şi au impresia că ele fac jocurile. Şi, întrun anume fel, aşa stau lucrurile pe meleagul nostru fanariotizat, marile partide, cu teama-n gât să nu piardă majoritatea în aula Parlamentului, pentru că, altminteri, adio şi n-am cuvinte mănoaselor beneficii ale puterii, inventează partide de nişă, ataş, balama. Iar postura de „partid balama” chiar a devenit un titlu de mândrie pentru – ca să luăm un exemplu şi care poate fi un ilustrativ „studiu de caz” – UNPR. Dar dom’ general cu 4 stele, care n-a câştigat niciun război, fie şi în spatele frontului, la intendenţă, adică Gabriel Oprea, şi care se închipuie mareşalul Averescu în de-ale politichiei băştinaşe, când, în fond, este doar un „cavaler al tristei figuri”, orişicât şi-ar încrunta războinic arcuitele sprâncene bine pensate, crispându-şi gura într-un rictus napoleonian, dom’ general, deci, nu se vrea dus în uitare, pentru că Domnia-sa, nu-i aşa, reprezintă – şi se autoamăgeşte şi-n somn -, cu întregul partid personal... interesul naţional. Dom’general, să trăiţi, am onoarea, zău, nu ne (vă) mai minţiţi, că nu vă crede nimeni. Nu v-aţi prins de chestia asta?

Nu simţiţi că balamaua scârţâie şi că, oricât aţi unge-o cu alianţe de conjunctură... cu condiţii de conivenţă, istoria nu vă va păstra vreun loc în faţă? A, da, aţi putea să... motivaţi că UNPR s-a smuls din PSD (amendament: la ordinul lui Traian Băsescu care, n-am uitat, avea nevoie de maximă urgenţă, cândva, de o „balama” la PDL în Parlament ca să-l ţină fixat de cuiul majorităţii, hai că încă stăm bine cu glagoria) şi că, pe vremea finului Victor Ponta la guvernare, şi acum (cu mofturile de rigoare), v-aţi reîntors la matcă. N-ar fi mai simplu să vă reîntoarceţi cu totul, cu carnet de PSD la purtător? O, nu, că atunci când dom’ general crede că nu-i mai vine apa la moară, schimbă gârla în... interes naţional, încruntându-şi ameninţător falnicele sprâncene. Dom’ general, să trăiţi, vă atrag atenţia reglementar că un război se câştigă în luptă dreaptă şi nu în spatele (sau pe spatele) primului eşalon intrat în focul bătăliei.

Iar într-o democraţie funcţională, sănătoasă, partidele balama sunt buba. Aşadar, sunt boala democraţiei. O fac să scârţâie. Şi chiar dacă – meritul îi revine incontestabil lui Victor Ponta – s-a pus de no combat, mai ales în teritoriu, între PSD, ALDE şi UNPR, reanimându-se USL second, eu îi povăţuiesc şi pe Liviu Dragnea, şi pe Călin Popescu– Tăriceanu să fie în stare de veghe. Că deodată îl vezi pe dom’ general zvâc – aşa se zice în termeni militari – cum „schimbă de front”. ţineţi-l bine aproape. Să nu se mai dea dus.