DAN LUCA

● “Parlamentul European e precum băutura Canada Dry, pare whisky, dar e limonadă”. Aşa am învăţat acum 20 de ani la masterul în studii europene de la Bruxelles. “Orice Executiv se bazează pe o majoritate în Legislativ pentru a pune în aplicare un program de Guvernare”, completa profesorul. Desigur, la nivel european situaţia este mai complexă, dar poate inspirarea din sistemele democratice funcţionale e ceva de aprofundat. ● Nu e nouă ideea, dar trebuie forţată analogia cu Comisia Europeana în calitate de guvern, alături de cele două camere — Parlamentul European şi un ‘Senat’ al statelor membre (Consiliul actual). O astfel de logică ne-ar ajuta să explicăm mai uşor cetăţenilor mecanismul instituţional, ne-ar clarifica majoritatea care poate să guverneze Europa pentru următorii 5 ani. Doar că trebuie văzută această majoritate ca un joc dublu, cea provenită din alegerile europene şi aici avem evaluare exactă din 26 mai 2019, dar şi “poza zilei” pe Consiliu (din ce familii politice provin liderii statelor membre). ● Înainte de alegerile europene pariam pe victoria coaliţiei proeuropene lungi, dar se pare că liderii actuali au mers doar pe “coaliţia proeuropeana scrută” (EPP-Liberali-PES sau în termeni de lideri Merkel- Macron-Sancez). Merkel nu este un lucru surprinzător, iar propunerea mini-Merkel la conducerea Comisiei Europene pare logică. Macron îşi joacă şi el foarte bine cartea, profitând de nevoia Germaniei de a avea un parteriat strategic cu Franţa. Trioul a fost completat de nou-intratul Sanchez, premierul socialist al unei ţări europene mari. Sanchez este pentru UE noul Renzi din 2014… ● Necooptarea Verzilor la guvernarea europeană este însă o greşeală în opinia mea. Cetăţenii identifică structura comunitară ca pe un campion al prospeţimii ecologice, iar schimbările climaterice trebuie abordate cu seriozitate. În mod logic, Verzii sunt simbolistica acestei mişcări… ● Se conturează şi o proiecţie pe spatiul politic românesc a trioului Merkel-Macron-Sanchez. Iohannis-Cioloş-X? ● De apreciat politicianul Tsipras. Democraţia elenă a funcţionat fantastic. Câţi politicieni au avut curajul să se întoarcă spre electorat pentru a verifica dacă deţin sau nu o majoritate în Legislativ? Riscul este enorm, pierderea Guvernării, dar parcă asta este teoria democraţiei funcţionale, conduci dacă câştigi majoritatea şi ai sprijinul cetăţenilor pentru proiect. Dacă nu, intrăm în jocul aranjamentelor de culise care îndepartează populaţia de Guvernare.