DAN LUCA

Criza pandemică se continuă şi ne entuziasmăm de orice veste care preconizează un vaccin salvator. Mai avem şi bucurii de context politic european: promisiuni că vom avea un buget european pentru perioada 2021-2027, că se va ajunge la un acord comercial de Brexit. Chiar şi alegerile americane aduc speranţa unei normalităţi globale. Desigur, impactul crizei pandemice va avea un efect enorm asupra anului 2021 şi nu vreau să intru acum în dosarul crizei economice, ci doresc să analizez un fenomen politic care îşi arată deja colţii. Există puternice mesaje care sunt împotriva modului în care autorităţile gestionează criza. Nu toţi sunt încântaţi că sunt izolaţi în casă, că sunt obligaţi să poarte masca pe faţă sau că sunt blocaţi să-şi viziteze familia sau prietenii. Recent, cancelarul german a spus că „populiştii care pun la îndoială gravitatea crizei pun viaţa oamenilor în pericol”. Însă liderul stângii din Franţa, Jean-Luc Mélenchon, îşi lansează deja candidatura la Preşedinţia Franţei din 2022, cu un mesaj de genul: „Când totul este rău şi pare o noapte întunecată pentru mulţi oameni care nu îşi găsesc rostul în această societate, este necesar să aprinzi o lumină”. Extrema dreaptă germană, AfD, protestează virulent, cu 40.000 de oameni în stradă, „chemându- i pe Putin şi Trump să elibereze ţara”. După succesul neaşteptat cu procedura de Brexit, Nigel Farage lansează chiar un partid anti-lockdown. Liberalii europeni încearcă să se poziţioneze printr-un mesaj pe linia ”măsurile Covid-19 nu trebuie să pună în pericol democraţia”. (va urma)