GEORGE COANDĂ

S-a întâmplat acum 73 de ani, pe când eram în clasa întâia, când, de-abia începusem să desluşesc abecedarul şi au venit la şcoală să ne vaccineze. Se mai vede pe braţul meu stâng, lângă umăr, şi astăzi, urma acelei vaccinări, asemenea unei ştampile rotunde. Se întâmpla pe vreme de război şi într-o Românie aflată într-o altă dramatică tranziţie. Şi, fireşte, am fost ferit de unele boli care, ce-i drept, între timp, au fost eradicate.

Peste decenii, în timpul socialismului, şi copiii mei au fost vaccinaţi, tot la şcoală. Şi în vremea aceea de război, şi mai târziu vaccinarea copiilor nu intra în discuţie, legea în această privinţă a funcţionat prompt, şi părinţii conştientizau că este normal să-şi ferească odraslele de boli rele, cum ar fi ftizia şi variola, care, cum am spus, încă înainte de 1990 fuseseră eradicate. Ce a urmat după faimoasa revoluţie a fost o neaşteptată şi uluitoare involuţie a societăţii româneşti, chiar şi în domeniul sănătăţii naţiunii, reapărând, precum nişte monştri ai morţii, maladii extirpate în acea hulită societate socialistă. Aflu acum cu surprindere că, după revoluţie, o lege a vaccinării copiilor n-a mai existat, părinţii având libertatea de a decide, da au ba, dacă să-şi vaccineze urmaşii. Aşa ceva se întâmplă în ţările care încă n-au ieşit din perioada tribală. Asta înseamnă, apropo de guvernanţi, să-şi condamne la moarte naţiunea. În fine, s-a produs trezirea. Va fi băgată în Parlament o lege a vaccinării. Însă, culmea inconştienţei, unii tineri părinţi din România democratică, membră a UE, se opun, ameninţă Ministerul Sănătăţii, aoleo, vai, asta nu se poate, este pusă viaţa copiilor noştri în primejdie! Da, nu-mi vine a crede că ei, aceşti părinţi, „tineri frumoşi şi liberi”, rătăcesc în peşterile preistoriei, condamnându-şi cu iresponsabilă premeditare odraslele la viitoare suferinţe şi chiar la moarte. Fie şi numai acest exemplu şi-mi dau seama unde au adus soarta naţiunii guvernanţii, de mai bine de un sfert de secol încoace, repet, l-a condamnarea ei la moarte. Or, cu vaccinarea ar trebui să nu se discute! Să fie obligatorie. O Lege necesară, chiar şi într-un demolibertinaj mioritic, pentru sănătatea naţiunii. În fond pentru asigurarea viitorului ei demografic.