ANDREI VASILIU

Mă aşteptam, şi ca mine mulţi alţii, ca ziua de miercuri să fie folosită de PNL, fie măcar şi dintr-o elementară logică electorală, pentru a-l omagia pe fostul mare preşedinte al PNL, Ionel I.C. Brătianu, de la a cărui naştere s-au împlinit 150 de ani pe 20 august. Liberalii nu au făcut-o, spre ruşinea lor şi spre dezamăgirea foarte multor români patrioţi, pentru care Brătienii reprezintă modele politice excepţionale dintr-un trecut glorios al României. Ele nu mai au corespondent în prezentul plin de conflicte şi intrigi care au măcinat acest partid istoric.

Ca să fiu sincer până la capăt cu dumneavoastră, mi-e greu să fac un sondaj de opinie printre „marii” liberali ai zilelor noastre în legătură cu reperele cele mai semnificative din trecutul Partidului Naţional Liberal. De ce? Pentru că sunt aproape sigur că aş primi nişte răspunsuri de toată jena. În mod evident, dacă ar fi marcaţi de respectul cuvenit pentru personalităţile puternice care şi-au adus o contribuţie decisivă nu doar la progresul PNL, ci şi al statului modern român, ar ţine la memoria acestora şi n-ar sări peste biografiile lor de excepţie, aşa cum au făcut-o zilele acestea în cazul lui Ion. I.C. Brătianu.

Ne facem o datorie de onoare să vă reamintim că la 20 august 1864 s-a născut Ion I. C. Brătianu, fiul cel mare al liderului liberal Ion C. Brătianu şi fratele mai mare al lui Vintilă şi Dinu Brătianu. A intrat în PNL în 1895 când a fost ales deputat în judeţul Gorj (astăzi fief al stângii social-democrate). A devenit preşedintele PNL în ianuarie 1909 şi avea să-şi păstreze funcţia politică până la sfârşitul vieţii. A fost promotorul cunoscutei reforme agrare dar şi al reformei electorale privind colegiul unic, acceptate de Comitetul Executiv al PNL şi susţinute, cu unele amendamente, inclusiv de Regele Carol I, de conservatorii democraţi şi chiar de „vechii” conservatori.

Un alt reper din cariera politică de excepţie a lui Ionel I.C. Brătianu a fost conducerea delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Versailles, rămânând în istorie răspunsurile sale diplomatice cu privire la reproşul legat de semnarea de către România a unei păci separate cu Puterile Centrale în 1918. Tatălui său, Ion C. Brătianu, îi datorăm fondarea Partidului Naţional Liberal la 20 mai 1875 precum şi perioada de prosperitate şi progres a ţării adusă de instaurarea monarhiei, principele Carol de Hohenzollern, viitorul Rege al României, intrând în ?ara Românească la insistenţele şi cu susţinerea hotărâtoare a preşedintelui liberal Ion C. Brătianu.

De numele şi destinul politic al lui Brătianu fiul, de la a cărui naştere s-au împlinit 150 de ani pe 20 august, se leagă însăşi înfăptuirea Marii Uniri de la 1918, realizată împreună cu Casa Regală a României. Vi se pare că liberalii au fost zilele acestea preocupaţi să omagieze viaţa şi opera politică a fostului lor şef de partid, celebrul Ionel I.C. Brătianu? Sau să reamintească, fie şi în treacăt, de eforturile diplomatice pe care acesta le-a făcut împreună cu Regele Ferdinand şi Regina Maria pentru reîntregirea ţării? N-am auzit nimic din toate acestea de la aşa-zişii urmaşi ai Brătienilor, prea ocupaţi cu bârfele şi conflictele lor interminabile.

De la cei din plan local ce pretenţii să mai avem când în aceste zile sunt scindaţi, debusolaţi şi în plin scandal „imobiliar”, filiala rămânând fără „coviltir la căruţă”. La nivel central, sunt consternat să văd cum unii PNL-işti devin din ce în ce mai slugarnici în a pupa poalele celui care le-a transformat partidul într-o anexă la afacerile sale penale imobiliare de famiglie. De-ar şti Ion I.C. Brătianu pe mâinile cui a ajuns moştenirea lui politică, s-ar întoarce în mormânt!