GEORGE COANDĂ

Resfinţirea Bisericii „Sfântul Nicolae” din Deal, cum de veacuri bune a intrat în memoria colectivă a târgoviştenilor, fiind vorba, de fapt, de acea bijuterie arhitectonică şi locaş de rugăciune întru Domnul al Mănăstirii Dealu, arhetip al unor eclezii celebre, retârnosire naţională săvârşită duminică, 10 iunie din al 2018-lea an După Hristos, fără putinţă de tăgadă, a impus în conştiinţa celor de azi şi din viitorime condiţia de a fi mai mult decât un monument istoric şi o necropolă voievodală.

Da, fără putinţă de tăgadă, biserica Mănăstirii Dealu este un Panteon al Unităţii Naţionale româneşti, de aici veghindu-ne istoria, destinul şi viitorul, capul sacru al marelui Întregitor de Ţară, Mihai Basarab Viteazul. Lângă el, odihnindu-se-n vecie, voievozii Vlad Dracul, Radu cel Mare, Vladislav al II-lea, Vlad cel Tânăr, Pătraşcu cel Bun, Vlad Înecatul, Mihail Movilă, Jupâniţa Caplea. Deci, nu întâmplător, venind într-un impresionant pelerinaj la Biserica din Deal – montată asemenea unei perle a coroanei pe Dealul Voievozilor – oficialităţi importante ecleziale, civile şi militare, precum şi numeroşi credincio şi, în frunte cu păstorii lor duhovniceşti, au onorat evenimentul de ieri, de neuitat, care va rămâne adânc încrustat în memoria şi în sufletele tuturor celor ce, miruiţi cu harul emoţiei, au fost martorii acestui moment istoric. Căci, retârnosirea oficiată de însuşi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu Înaltpreasfinţia Sa, Nifon, Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei, împreună cu un impresionant sobor arhieresc, a reconfirmat condiţia de a fi un Panteon Naţional al Unităţii româneşti. Şi, este bine a recunoaşte că, fără neobosita strădanie a cărturarului chiriarhicesc al Târgoviştei, profesorul universitar doctor Nifon, exarh patriarhal, animat de o benefică vocaţie ctitoritoare, evenimentul retârnositor nu ar fi putut avea loc. Merită cu prisosinţă, deci, gratitudinea credincioşilor eparhiei târgoviştene. Iar evenimentul de la Dealu, este de spus, a fost premeditat cu un gând patriotic admirabil, şi anume să se săvârşească în anul Centenarului Marii Uniri a Ţării şi Neamului Românesc. De altminteri, dincolo de ce vor fi proferat şi vor mai profera detractorii, întregul ceremonial al retârnosirii, care poate fi comparat cu cel al aducerii Capului Întregitorului Mihai Viteazul la Mănăstirea Dealu, în august 1920, după îndelungatul exil din anii Primului Război Mondial, a avut această istorică semnificaţie naţională care a transcedentat momentul: celebrarea aportului strălucit al Bisericii Ortodoxe Române la înfăptuirea Marii Uniri de la 1918. În acest fel, s-a cinstit şi jertfa martirică a voievodului Întregitor, în a cărui domnie Târgoviştea a fost să fie întâia capitală unificatoare ortodoxă a românilor. Aşadar, la 10 iunie din cel de-al 2018-lea an După Hristos, prin retârnosirea naţională a Bisericii – Panteon a Mănăstirii Dealu, în miruitoarea Lumină a lui Dumnezeu, românii la altarul recunoştinţei şi-au cinstit în liturgisitoare trăire Unirea cea mare şi istoria.