ALINA MAVRODIN VASILIU

Am mai scris-o, dar nu e niciodată destul şi merită s-o repet: ne este dat de câţiva ani să trăim în plină epocă de hărţuire a valorilor spre bucuria proştilor, ca să pricepem că reflexele stalinistoide şi inepţiile comunistoide ale aşa-zişilor democraţi sunt parcă decupate din cărţile de istorie.

Cosmetizate, desigur, cu ajutorul tehnologiilor moderne, adaptate, teoretic, progresului jurisprudenţei europene şi evoluţiei confortului „hotelier” din sistemul penitenciar. Ceea ce oricum nu e destul pentru înlăturarea percepţiei publice de mimare jalnică a respectării drepturilor omului. CEDO sancţionează la greu când e sesizată, în schimb occidentalii „populari” ridică în slăvi execuţiile politice.

În rest, lumea civilizată, de orice culoare ar fi ea, se face pur şi simplu că nu vede şi nu aude dramele devalorizării umane şi profesionale la care s-a făcut părtaşă întreaga clasă politică. Excepţiile nu fac altceva decât să confirme regula. Aceea de promovare în funcţii a nepricepuţilor, a lipitorilor de afişe, a clientelei politice fără statut profesional, a nepotismului zelos şi a năşismului servil care au transformat administraţia publică românească până la cel mai înalt nivel într-un fel de arbore genealogic cu descendenţă politică obligatorie şi cu pretenţii de dinastii transpartinice acceptate şi rotite tacit.

Că şi democraţia trebuia maimuţărită şi populată corespunzător în arborele cu pricina, nu-i aşa? Profesioniştilor, supravieţuitori în posturi doar prin mila lui Dumnezeu, le trosnesc crăcile sub picioare fiindcă amatorii de funcţii şi de privilegii nu au chef şi răbdare să coabiteze şi cu oameni valoroşi, de la care ar avea multe de învăţat. Le place la nebunie doar cu diverşi „deştepţi” pupincurişti care s-au aburcat în „arbore” făcând tumbe electorale.

Restul... reprezintă doar consecinţele hărţuirii valorilor spre bucuria proştilor! Despre ele le place unora să vorbească mult, întorcându- le şi pe faţă, şi pe dos. Mie, nu! Eu văd cauzele care au dus la degenerarea relaţiilor interumane în interiorul administraţiei publice şi în relaţiile acesteia cu societatea civilă. Şi cu mine, cum ar veni! Principala cauză a fost şi a rămas analfabetismul administrativ, foarte criticat cândva, dar perpetuat pe destule crăci ale arborelui genealogic administrativ cu care se mândresc familiile politice care au confiscat în interes personal instituţiile publice.

www.alinamavrodin.ro

Viaţa „democratică” ne-a demonstrat că, de obicei, hărţuirea profesioniştilor s-a făcut spre bucuria semianalfabeţilor agresivi şi foarte protejaţi politic, pricepuţi doar la golănii aducătoare de dihonie şi scandaluri. Că nici deştepţii care cedează şi cedează... nu pot să tacă la infinit când sunt călcaţi pe cap de proştii cu crăci politice pe ei şi nici profesioniştii nu pot să se lase umiliţi în neştire de semianalfabeţii cu incerte studii superioare pe care le demască propria ortografie de retardaţi gramatical.

S-a vorbit mult şi degeaba în România despre răsturnarea scării valorilor. Lamentaţia continuă şi atât! Practic, însă, clasa politică şi-a văzut de afacerile ei personale, de familie şi de clan, urmându-şi drumul neabătut spre hărţuirea, arestarea şi chiar îngroparea valorilor spre huzurul proştilor al căror analfabetism dovedit poate coabita doar cu interesele ciocoilor şi baronilor infiltraţi în politică şi în presă!