TEODOR VASILIU

Mai sunt două-trei zile în care se pot întâmpla multe trăznăi pe scena electorală, aşa că cine vrea să respire uşurat zicându-şi că s-a terminat cu prezidenţialele e bine să mai aştepte. Eu încă n-am uitat că-n 2009 ne-a ciuruit unul peste noapte. Şi de-atunci ciuruiţi am rămas până în ziua de azi. Şi nu e imposibil ca ăla care ne-a ciuruit atunci să mai vrea s-o facă odată şi-n duminica ce vine.

De-aia oftez şi zic că trebuie multă atenţie şi băgare de seamă cu fenomenul ăsta gingaş al ciuruirii, întrucât unii s-au perfecţionat în a-i da fenomenului cu pricina o spoială de vot democratic. Nu exclud ca strategii să pună la cale duminică seară şi oareşce îmbrânceli în piaţa publică. Asta aşa, ca să ne bage minţile în cap că protestele „spontane” sunt îndelung organizate de cei care nu vor să plece de la putere decât cu picioarele înainte.

Nu vedeţi că în ultima săptămână toată lumuliţa presei de propagandă s-a proptit în voturile diasporei şi nu într-ale trăitorilor din România? Politicienii noştri au căzut şi ei în capcana asta şi, uite-aşa, se pare că n-au mai contat cele 9 milioane de voturi dintre graniţele ţării, ci doar cele câteva mii din străinătate, care exprimate în procente nu înseamnă pentru candidaţi nici măcar 1%. Darămite să-i facă buletin de Cotroceni lui Iohannis.

Dar diversiunea, că de-aia i se spune ei aşa la manual, îşi vede de treaba ei mai departe, ca să răstoarne încă o dată în şanţ căruţa cu milioanele de voturi ale românilor, aşa cum a mai făcut-o în vreo două rânduri. Aţi văzut cu ce „succesuri” pentru ţară şi pentru neamul ei cel românesc! Acu’ mă bate aşa un gând, şi vreau să-l las scris aici, că greşesc cei care cred că nea Traian a făcut un pas înapoi. Eu îl văd, de fapt, aşezat în poziţie de tragere, că nu s-o fi baricadat strategic în Palatul Cotroceni de două săptămâni doar ca să-şi strângă pixurile, dosarele şi sticlele goale de prin birou.

Niscaiva planuri războinice or fi având „dreptele” lu’ nea Traian şi asta nu am spus-o eu, ci a transpirat chiar pe goarna unuia dintre aghiotanţii lui. Popularul Aurică Pavelescu ne-a spus-o cu subiect şi predicat, pe o reţea de socializare, ca să nu ne ia prin surprindere „primăvara arabă” în toamna electorală românească, de-o fi să fie. Macoviştii şi toţi triştii încolonaţi în spatele lui Klaus Werner Iohannis au, cică, la picioare recuzita revoluţiei, care să-i dea muniţie prezidenţială lu’ nea Traian să mai stea încă un an.

Într-un singur fel putem să-i dezarmăm pe „revoluţionarii” neamţului Klaus Werner: să ieşim la vot în număr cât mai mare, astfel încât diferenţa dintre candidatul creştin-ortodox al PSD-ului şi cel protestant al ACL-ului să fie de peste 10% în favoarea românului nostru Victor Ponta. Măcar el ne-a promis că ne uneşte sub drapel şi-l cred pe cuvânt, fiindcă eu, unul, m-am săturat de atâta dezbinare şi în ţară şi peste hotare.