GEORGE COANDĂ

... ni s-a aplicat prea târziu, şi nu că cineva pe acolo ar muri de dragul românilor. Dar vorba românului, nu-i prea târziu niciodată. În fond este vorba despre ceva fundamental pentru soarta de acum şi din viitor a României, adică despre creştere economică, care creştere ar trebui să se regăsească, cu efecte benefice, în coşul existenţei noastre zilnice. Ar trebui, dar nici nu se simte şi nici nu se vede. Aşa că staff-ul UE i-a prins pe guvernanţii patriei cu mâţa-n sac. Minciuna, însoţită de o vinovată autoamăgire, are picioare scurte. La prima vedere, vertiginoasa creştere economică de i-a băgat în gânduri negre şi pe chinezi, cu care guvernarea PSD/ ALDE s-a bătut în piept, pare o chestie de bine. Însă, mai marii ăia de pe la Bruxelles, bineînţeles după ce şi-au pus specialiştii să ne analizeze la microscop, ne-au transmis că faimoasa creştere economică, oho, de şapte la sută, este nesustenabilă. Cică e o gogoaşă înfuriată, şi că este obţinută pe consum şi pe împrumuturi externe, şi nu pe producţie. Adică nu e pe marfă produsă, vândută şi încasată. Ca atare, România – şi pe asta am mai spuso cândva – a devenit o piatră de moară la picioarele UE. Deci – ni s-a dat „indicaţia preţioasă” – româna şilor, treceţi pe investiţii şi pe producţie. Frumos şi util îndemn. Dacă spun că este şi parşiv şi făţarnic şi cinic, aş spune şi puţin neconcludent. OK, însă să se investească în ţara asta în capacităţi de producţie noi, guvernul ar trebui să repună în funcţiune nişte capacităţi cândva existente, dar majoritatea au fost distruse la ordinul ălora care acum ne căinează, aşa că, volens, nolens, trebuie să stea cu mâna la împrumuturi financiare de la FMI, de pildă, sau să fie aduşi investitori de pe aiurea, care atâta aşteaptă, că, văzurăm, ăia băştinaşi n-au valoare - la zdup cu ei, astfel că, fie că ne vom înrobi marilor killeri financiari, fie că investitorii străini vor externaliza profitul obţinut din sudoarea forţei de muncă româneşti, ori imigrate, ieftine. De acord, este imperios necesar să investim, să punem grabnic în funcţiune, „motoarele producţiei”, ca să scoatem din prăpastie ţara, dar depinde când, cum şi cu cine. V-aţi prins, nu? Ghiontul de la Bruxelles este unul care ascunde marile interese ale altora, România fiind doar un... poligon de încercări. Ba şi unul de tragere!