GEORGE COANDĂ

Este bine ştiut acum de către orice român, exact la trei decenii după Revoluţia din 1989, că justiţia din ţara lui Papură Vodă şi Păcală este o halucinantă încălcare a drepturilor omului şi o păcăleală. Mii de cazuri de condamnări la puşcărie în condiţii de detenţie inumană, amintind aici de temniţele comuniste, condamnări făcute pe picior de judecători bizuindu-se pe rechizitorii false, s-au soldat cu mutilări de existenţe, ori, extrem de grav, părăsind această viaţă fără reabilitare. În loc să fie oarbă, adică nepărtinitoare, justiţia românească este de un mioritism înfiorător, procurorii şi judecătorii acţionând în funcţie de orgolii, de interese şi, criminal, la comandă politică. S-a ajuns până acolo încât judecătorii au început să fie bântuiţi de frică faţă de procurori, de şefii ierarhic superiori care sunt aliniaţi politic, iar procurorii anchetează în cel mai nenorocit stil stalinist. Nu zic că n-ar fi şi judecători şi procurori care-şi fac cinstit profesia, dar, din păcate, sunt puţini. Şi tocmai pe acest fond de frică şi de obedienţă politică, având un Augustin Lazăr, procuror torţionar, în fruntea Parchetului General, a fost trimis la instanţă faimosul „Dosar al Revoluţiei”. Şi, de bună seamă că au şi năvălit uimiri şi întrebări cu sens îndoielnic în mintea românilor. De unde şi impresia că ar fi vorba de o execuţie ordonată, amintind de „procesul Ceauşeştilor”. Iar eu nu mă îndoiesc că numitul Lazăr Augustin, din frică de propriul trecut şi din obedienţă faţă de Klaus Werner Iohannis şi de cine ştie ce stăpâni oculţi, într-un mod odios a trimis în judecată… Revoluţia din 1989. Băsmuind că ar fi vorba de o… lovitură de stat, nu i-a trecut prin cap că, după această încadrare, ar trebui să… ne reîntoarcem în „socialismul multilateral dezvoltat”. Dar despre asta am scris într-un alt editorial. Şi voi mai scrie, pentru că va fi cazul să scriu despre un proces care va dura şi va suscita ample dezbateri. Acum să vedem ce va face justiţia patriei. E proba de foc!