GEORGE COANDĂ

Fenomenul care se petrece acum în PNL era de aşteptat. Şi este vorba de evadări semnificative. Şi numericeşte, şi ca nume. Unele prestigioase, cum este cazul veteranului Puiu Haşotti. Infestat cu viruşi băsişti, partidul, care doar prin titulatură ar fi liberal, că naţional nu mai este, reapărut pe eşichier după revoluţie, nu a reuşit să continue moştenirea brătienistă. Cât despre doctrină liberală autentică nici că se poate vorbi. Iar marii politicieni de veritabilă extracţie liberală, Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu-Quintus, au devenit, între timp, amintiri ale istoriei. Şi cu cine să defilezi, cu pedeliştii care l-au năpădit, cu Ludovic Orban, cel ce se trezeşte vorbind în stil bolşevistoid, dar n-are viziuni moderne liberale? Din păcate, operează cu o serie de clişee lozincarde neconvingătoare. Se pare că nu este nici pe placul liberalului de conjunctură, cel adus pe repede înainte în fruntea PNL, actualul preşedinte al republicii, herr Klaus Werner Iohannis.

Cum arată, deci, orizontul PNL? Neguros. Adică fără „viitor de aur”. Cine câştigă? Deocamdată, ALDE. Cât de cât, datorită lui Călin Popescu-Tăriceanu, care, orice s-ar spune despre el, este un liberal care ştie cum arată adevăratul liberalism. Eu nu zic că în PNL n-ar exista şi unii membri care ştiu câte ceva despre doctrina liberală, bănuiala mea este că nu sunt încurajaţi să se exprime şi să se afirme. Cert este, ca să fiu şi corect, şi echidistant, că toate formaţiunile politice răsărite după 1989 nu au avut şi nu au nici acum bine definite doctrinele, iar unele se dau după cum bate vântul dinspre Occidentul euroatlantic. Vă mai amintiţi cum PDL a virat-o – era să zic că a şters-o englezeşte – peste noapte de la stânga la dreapta (popularii europeni), şi tot într-acolo, de la dreapta liberală, PNL a uşchit-o spre mai dreapta (tot popularii ăia bizari)? De fapt, pe nimeni n-ar trebui să mire evadările de acum din tabăra liberalilor orbanişti. Este nu numai o evadare din anumite interese, ci şi una de conştiinţă. Ziua de mâine a PNL devine nesigură. De altminteri, nu mă îndoiesc că, în viaţa politică românească, până la alegerile prezidenţiale şi parlamentare se vor schimba câteva macazuri. La urma urmelor, e democratic, nu?