GEORGE COANDĂ

Dacă în urmă cu doi-trei ani impresia creată în opinia publică românească era aceea a tendinţei de apariţie a doi poli politici, conform modelului american, unul pe partea stângă a eşichierului politic mioritic de coloratură socialdemocrată, altul pe dreapta, de natură liberală, deodată acest eşichier iar a explodat ca la începutul ultimului deceniu al secolului trecut. Dacă stai bine să te gândeşti, această explozie era de aşteptat, luând în calcul psihologia lumii politice româneşti, mai ales imoralitatea care o bântuie, dar şi grava insatisfacţie a majorităţii românilor faţă de prestaţiile, unele antiromâne şti ale actorilor (leadership-uri) politici şi formaţiunilor de partid. De altminteri, prin prisma politologică specifică Europei privind lucrurile, pluripartidismul nu se va restrânge ca expresie pe „bătrânul continent”.

În România, electoratul şi-a dorit, cu evidenţă, alternative la vectorii politici deveniţi deja tradiţionali: Partidul Social Democrat şi Partidul Naţional Liberal. Este interesant de observat că mult trâmbiţata reformă a „clasei politice”, care este greu de produs heirupist şi cu cătuşe, aşa cum au visat şi Traian Băsescu şi Klaus Iohannis, a generat, în cel mai clasic spirit al psihologiei politice autohtone, de pildă, schimbarea strategică a discursului politic la PSD, şi „altoirea” cu aluviuni corosive pedeliste la PNL, dar a dus şi la apariţia unor formaţiuni de tip „balama”, toate destul de vocale. Astfel, USR, un comando sorosist, navigând în siajul PNL, crede, dar sunt convins că este o iluzie, că va repeta scorul pe Capitală de la alegerile locale, PMP are şansa de a trece pârleazul în Parlament datorită forţei persuasive a edecarului Traian Băsescu, care „câine câineşte” se va înhăita cu peneliştii în care şi-a trimis „caii troieni”, ALDE, tot datorită liderului suprem, Călin Popescu- Tăriceanu, va trece pragul, atrăgând o bună parte din adevăraţii liberali nemulţumiţi de starea nefirească ideologică – o trădare a idealurilor brătieniste – a PNL. UDMR va ocupa locuri în Casa Poporului prin votul inerţial al electoratului captiv maghiar.

O surpriză ar putea veni dinspre Partidul România Unită, cu o vizibilă filozofie social-democrată naţionalistă, care deja atrage prin mesajul său patriotic, de salvgardare a valorilor româneşti, de la cele economice la cele culturale, într-un moment când şi în Europa şi în Statele Unite naţionalismul este în renaştere, ca o replică la globalizarea distrugătoare a naţiunilor, PRU putând fi o alternativă viabilă şi constructivă în procesul de regenerare a „clasei politice”. Astfel, în explozia de formaţiuni politice – pe altele nu le-am amintit datorită irelevanţei lor –, cele pe care le-am radiografiat succint, se poate spune că au echilibrat, în bătălia electorală actuală, eşichierul politic mioritic. Rămâne de văzut care şi cum au prins/convins mai mult sau mai puţin electoratul. Peste câteva zile îşi va lăsa voturile în urne. Atunci vom lua aminte la cum va arăta destinul viitor al României. Mi-e teamă de votul masochist. Las cititorul să înţeleagă la ce fac trimitere.