Motto: „Nu puteţi voi vota în România cât putem noi fura în Diaspora!” (sloganul prezidenţialelor în 2014)

ALINA MAVRODIN VASILIU

România dintre graniţele ei istorice pare să fi trecut în umbra celei mutate în afara lor. De bine, de rău, de voie, de nevoie, câteva milioane de români şi-au luat lumea în cap de atâta trai bun şi respect pentru democraţie revărsate peste ei în România de clasa politică. Te-ai fi aşteptat, în logica evenimentelor din ultimii ani, să nu ajungă tocmai ei, fugiţii din ţară, să ia cu asalt secţiile de vot din lumea largă. Adică, vreau să spun mai pe şleau, oleacă de sictir din partea lor pentru zbaterile electorale din patria pe care au părăsit-o nu ar fi mirat pe nimeni. Dimpotrivă!

Când colo, vezi şi nu-ţi vine să crezi ce mai cozi la secţiile de votare din străinătate, întocmai ca pe vremea lui Ceauşescu la „Alimentara”. De-ţi vine să te-ntrebi, ca-n vremea împuşcatei dictaturi, „Ce-a băgat?” sau „Ce să dă?” de fapt la tarabele aprovizionate doar cu buletine şi ştampile de vot. Priveam ieri la televizor şi, văzându-mi compatrioţii aşezaţi cu noaptea-n cap la votare, ca-n trecut, la magazinele alimentare, încolonaţi cuminţi pe trotuarele din câteva mari capitale europene, îmi ziceam: de când a devenit Diaspora aşa flămândă pentru „dreptul la vot” mai ceva decât ţara mamă? Şi dacă-i pe-aşa, mă mai gândeam eu, nu cumva „dreptul la vot” este doar fitilul pentru o „revoluţie a votului”, fitil ce poate fi aprins cu „succesuri” tocmai din Diaspora? Vă întrebaţi cine s-o facă? Le-aţi văzut de exemplu pe Elena Udrea şi pe Monica Macovei pozându-se ieri cu votanţii la Paris şi la Londra, adică în două dintre focarele de proteste. Îi cunoaşteţi şi pe alţii din aceeaşi grupare.

Sunt cei care au plimbat în ultimele două săptămâni „flacăra democraţiei” prin România, doar-doar s-o atinge „din greşeală” pe la protestele „spontane” de fitilele butoaielor cu pulbere ale diversiunilor de tot felul. Una dintre diversiuni este exact asta despre care fac vorbire aici: „votul din Diaspora”. Am văzut şi ieri că, de dragul lui, umblau câinii cu covrigi în coadă pe lângă secţiile de votare. Doar că era cam mică gaura covrigului în Diaspora la câtă foamete a produs în România brutăria mituitorilor de voturi.

Este scandalos că drepturile a 20 de milioane de români din ţară au fost reduse la absurd de matematica (ne)dreptei socoteli politicianiste numai şi numai la drepturile celor din Diaspora. Şi nici la alea toate. Ci doar la… „dreptul la vot”! Hai că prea este cusută cu sfoară marinărească toată diversiunea asta cu şi despre votul din Diaspora, care pare anume gândită să arunce-n aer alegerile democratice din România. De fapt, dacă vă gândiţi bine, a mai făcut-o şi-n 2009, mai cu fereală, când diferenţa dintre Mircea Geoană şi Traian Băsescu a fost de numai 70.000 de voturi, fraudate şi apoi para- şutate peste noapte tocmai din… Diaspora.

Cu un aşa precedent „democratic” rămas nepedepsit de instituţiile statului „de dreapta”, pardon, de drept, din România, nu e de mirare că cel care a comis-o atunci a dorit să o repete ieri, ca pe un bis cu aplauze frenetice în piaţa publică. Şi cu ceva sticle de şampanie, la o adică, azvârlite în „protestatari”. Când scriu aceste rânduri, se cunosc doar rezultatele exit poll-urilor alegerilor prezidenţiale. După experienţele anterioare de infarct, când românii din ţară au votat un preşedinte şi s-au trezit peste noapte cu celălalt, am privit cu rezerve şi la exit-poll-urile de aseară.

Vă mai amintiţi vechiul slogan „democrat” din 2004? Era aşa: „Nu puteţi voi fura cât putem noi vota!”. Ăştia care au făcut ieri turism electoral prin UE cu autocare, cu ghizi „de dreapta” şi cu „flacăra democraţiei”, pardon, dementocraţiei, la purtător, făcând pe câinii de pază cu covrigi în coadă pe lângă secţiile de votare, l-au adaptat pentru prezidenţialele din 2014 cam aşa: Nu puteţi voi vota în România cât putem noi fura în Diaspora! Altfel nu poate fi explicat în niciun fel logic acest balamuc propagandistic pentru „dreptul la vot”!

Ca să nu fie niciun dubiu, Klaus Werner Iohannis s-a grăbit aseară să declare zâmbitor că „dreptul la vot” a fost, de fapt, „miza acestor alegeri”, iar rezultatul lor „va fi decis de Curtea Constituţională”. Exact, dar exact la fel a grăit în 2009 Traian Băsescu. Şi nu uitaţi că în 2009, voturile fraudate din Diaspora au făcut preşedinte din candidatul PDL care pierduse alegerile în România. Se va repeta istoria şi acum? Protestele nocturne pentru „dreptul la vot” ne arată că Diaspora nu e decât un fitil „democrat” pentru o revoluţie… cu repetiţie. Să sperăm însă că Preşedintele României nu va fi decis de furăciunile şi de turismul electoral care s-au mutat în Diaspora.

www.alinamavrodin.ro