GEORGE COANDĂ

Am avut în aceste zile, vrândnevrând, discuţii cu fel de fel de oameni pe tema „la ordinea zilei” – regalitatea românească. Fireşte, aceste discuţii au fost reaprinse de moartea ultimului rege al României, Mihai I. Tot fireşte, am auzit diverse opinii, unele în cadrul dialogului, contradictorii, şi, după cum îi stă în fire românului, pentru care spiritul democratic nu prea contează, unii dintre părtaşii la discuţii şi-au susţinut punctele de vedere, fie pro monarhie, fie anti. Dar cum sunt un atent şi răbdător ascultător, încerc acum să conturez o oarecare concluzie la acest moment funebru naţional. Căci, dincolo de opiniile exprimate, fie anti, fie pro monarhie la nivel naţional, se resimte o stare ambivalentă: pe de o parte, un regret, mai mult sau mai puţin sincer (există şi monarhişti de paradă, de conjunctură, din oportunism), iar pe de altă parte, o pornire antiregalistă, fie născută din convingeri profesate cu sinceritate, fie din oportunism, ca şi în cazul monarhiştilor de azi pe mâine, ori din necunoaşterea istoriei Regalităţii româneşti şi a biografiei Regelui Mihai I. Nu e nimic de condamnat/blamat în niciuna dintre cele două stări de spirit. Este însă de condamnat/ blamat manifestarea aberantă care se produce în mass media, care adânceşte şi mai mult ignoranţa unora - şi nu sunt puţini - în ceea ce priveşte adevărata cunoaştere a acelei părţi a istoriei poporului român - monarhia de Hohenzollern-Sigmaringen, apoi de România -, care, din 1866 şi până la 30 decembrie 1947, a marcat, cu izbânzi şi eşecuri, cu bune şi cu rele, această istorie. Însă, depăşind emotivitatea care frisonează în aceste zile naţiunea română - românii sunt un popor uşor impresionabil, trecând, fără trăiri intermediare, dintr-o extremă în alta -, privind la rece cum stau lucrurile, deocamdată, dar şi pe termen nedefinit, se poate constata că naţiunea este pregătită pentru o dezbatere privind reinstaurarea regimului monarhic. Totuşi, regretabila încetare din viaţă a Regelui Mihai I ar trebui, e timpul, să-i îndemne pe români să cunoască, fără manipulări, istoria monarhiei de România. Ca să judece cu capul lor, şi nu cu al altora. Dar, mai presus de toate, în aceste zile de doliu naţional, se cuvine să medităm la modelul de bunătate şi demnitate pe care l-a oferit poporului român Regele Mihai I. Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace sufletul Majestăţii Sale!