GEORGE COANDĂ

Încerc de multă vreme să înţeleg de ce România nu poate fi reindustrializată, de ce nicio forţă politică ajunsă la putere nu trece efectiv şi cu hotărâre la această acţiune necesară de salvgardare a ţării. Ceea ce am înţeles prea bine încă de la începutul primului an post-revoluţia română, atunci când într-o emisiune a Televiziunii Române Libere, la o oră de maximă audienţă, primul-ministru fesenist, Petre Roman, a lansat cu vehemenţă acuza absurdă cum că „industria României este un morman de fier vechi”, este că această acuză nu a fost altceva decât codul – la comanda unei străinătăţi occidental-democratice hrăpăreţe, corupătoare şi mafiotizate – distrugerii premeditate a întregii economii naţionale. Şi ce a urmat, se ştie. Un halucinant dezastru. Iar toate guvernele au trădat şi au executat cu sălbăticie vandalizatoare ordinul acelei străinătăţi democratice hrăpăreţe. Şi peste poporul român a coborât zăbranicul morţii. Pricină din care, ne place, nu ne place, unora chiar le displace, dar nu cu sinceritate, din convingeri capitaliste sincere, ci fariseic - am mai spus, şi mă văd obligat de realitate s-o mai spun, ca avertisment, creşte regretul după epoca Ceauşescu”. Şi asta pentru câteva lucruri simple, aş spune existenţiale, chiar dacă ultimii ani ai regimului socialist au fost întunecaţi: asigurarea/siguranţa locului de muncă, garantarea salariului, securitatea socială, apărarea interesului naţional, sistemele gratuite de învăţământ şi sănătate. Şi, mai ales, crearea de locuri de muncă prin înfiinţarea de unităţi de producţie industrială. Desigur, se poate discuta mult, şi uneori pătimaş, pro şi contra pe oferta fostei societăţi socialiste, numai că, şi este un fenomen care nu poate fi trecut cu vederea, drama actuală capitalistă care canalizează România îi determină pe români să apeleze la comparaţii care sunt în defavoarea stării de lucruri de acum. E trist ce se întâmplă, dar e adevărat. Cum la fel de adevărat este şi faptul că orice guvern care are un program de bine pentru patrie – este şi cazul actualului guvern – nu şi-l poate duce cu succes la capăt dacă nu reindustrializează ţara, creându-se, astfel, locuri de muncă sigure, pornindu-se, astfel, cum se zice, „motoarele producţiei”. Şi ar mai fi obligatoriu ca să nu fie scăpaţi cei care, în frunte cu Petre Roman, au ruinat industrial România, adusă la condiţia de stat din „lumea a treia”. O spun, ştiind perfect de corect ce spun: dacă România nu va fi recapitalizată industrial cât mai rapid cu putinţă, numai bunul Dumnezeu o va mai putea salva.