GEORGE COANDĂ

Revocarea Laurei Codruţa Kovesi a stârnit un adevărat tontoroi de opinii pro şi contra deciziei prezidenţiale, decizie care a venit de-a picat după ce herr Klaus Werner Iohannis a făcut un efort eroic, de-o lună şi câteva zile, de a citi, am această banuială, literă cu literă motivarea Curţii Constituţionale. Dacă a înţeles-o sau nu, în esenţa ei, nu ştim încă. Însă, cum frica păzeşte pepenii, herr Iohannis şi-a aşternut înalta semnătură, nu mă îndoiesc, cu inima profund întristată, dar mai mult de teama suspendării, pe decretul de revocare a Codruţei. Unii comentatori au zis că avem dea face cu o „revocare istorică” sau cu „evenimentul anului”. Aiurea! Este vorba despre o revocare ce ţine de normalitatea gestului democratic şi care, repet, a fost provocată şi de o teamă omenească, de ce nu, că, la urma urmelor, şi herr Iohannis este om. Acum, haideţi, să vedem câteva opinii făcute sub imperiul emoţiei de moment. PNL, prin glasul lui Ludovic Orban: cică preşedintele este un erou, că s-a sacrificat pe sine, servind astfel… interesul naţional. Haida-de! Ludovic, precum îi este firea, bate câmpii cu graţie. ăia de la USR: nu, dom´le, preşedintele este un trădător, a dezamăgit, n-are snagă de luptător, ca atare, partiduleţul ăsta de buzunar, nici să nu mai audă de herr Iohannis. Păi, parcă în partiduleţul ăsta îşi pusese herr speranţa în perspectiva alegerilor rezidenţiale. Pa şi pusi, herr! Hop, şi scriitorul Mircea Cărtărescu – e drept, un mare scriitor… gonflat – care cu o morgă de supremă instanţă morală a sărit să-i plângă pe umăr revocatei, declarându-se primul ei alegător dacă va fi să candideze la funcţia de… preşedinte al republicii. Bref. Păreri şi păreri, că la locuitorii meleagului mioritic datul cu părerea (ştiţi, părerologia salvează România!) este un sport democratic naţional. Of, Doamne, că mulţi români sunt cu capu-n nori!